Astazi am simtit nevoia sa ma plimb. Foarte incantata de vreme, pe la pranz o iau la pas prin sectorul 1 al capitalei. Si admir magnoliile inca batute, pomii infloriti, vreo doi ciresi japonezi, arhitecturi deosebite, multe bannere cu anunturi ,,Vand teren” si… aleg ca dupa restaurantul ,,Doi cocosi”, sa merg spre Straulesti. Bad move!
Repet, sectorul 1! Ies din drumul principal si intru pe niste ulite prafuite ( pe timp de ploaie acolo sigur se face noroi si e rost de cizme de cauciuc). Pe masura ce intetesc pasul, pe stanga si pe dreapta, apar, in locul vilelor cu design futurist, case simple… si apoi colibe de-a dreptul. Nici nu stiu cum sa le numesc … Din cartoane, placi metalice … incropeli, ca locuinte e mult spus.
Straulesti. Se raresc si casele. In locul lor, rasar dealuri si movile de gunoaie. Intr-un final ajung in inima peisajului apocaliptic. O platforma imensa se desfasoara la orizont, cu tot ce vrei si ce nu vrei, de la obiecte scoase din uz, pana la resturi de mancare, carpe si strajeri, vasnici purtatori de purici, lasati in voia sortii. Fac rapid pozele, sa nu ajung sa fiu muscata de vreun patruped turbat sau sa se sesizeze vreun loctar ca-i invadez teritoriul… si dispar din peisaj.
Va las tablou? Tabloul, am vrut sa zic! Aceste imagini contrasteaza cu orice poza pe care ti-o ofera ,,Google” cand cauti Straulesti, cu metroul si Terminalul multimodal… Va vine sa credeti ca cineva poate locui aici?
A! Sa nu uit de cireasa de pe tort! La doua stradute distanta, pe un gard era banner afisat, cu un numar de telefon scris mare, cu alb pe fond rosu, cat sa-ti ia ochii. De vanzare, 830 de mp de teren. Sun!
Vreti sa stiti la ce pret se vinde? 850Euro/mp. Pam, pam!
