Spre deosebire de culegerea „Destinația Univers” în care, fără excepție, povestirile sunt de calitate, în volumul de față există un număr neașteptat de mare de rateuri. Am citit cu sentimentul că Van Vogt mi-a trântit în brațe un vraf de experimente literare, fără să fie preocupat de valoarea acestora. Sau poate că experimente literare este mult spus… Cred că mai curând „Cartea lui Van Vogt” e un fel de pungă cu lozuri. N-am câștigat și am pierdut vremea citind un text, nu-i nimic, mai încerc, poate e cu noroc…
Orologiul timpului
Unul dintre textele ce pot fi considerate de referință în universul literar al călătoriilor în timp. Van Vogt combină „efectul fluture” (conform căruia un călător temporal poate altera sau chiar modifica dramatic prezentul prin acțiunile sale) cu o variantă mai puțin letală pentru „paradoxul bunicului” (personajul central nu-și omoară bunicul, anulându-și astfel propria existență, ci se căsătorește cu bunica lui, devenind prin urmare propriul său bunic).
Mărturisirea
Tot despre… defazaje temporale… dar povestirea e slabă, seacă…
Șobolanul și șarpele
O ciornă? O schiță? Ce avem aici? Autorul a tușit pe o coală de hârtie și a publicat rezultatul? Ideea transferului de personalitate într-un animal e un cal bun de bătaie, dar nu așa, sub formă de bilețel.
Barbarul
Mai curând un studiu despre război decât un text SF. De fapt, tema SF este prezentă doar formal și înghesuită în ultimele pagini, fiind probabil strecurată în lucrare doar pentru a alinia „Barbarul” la genul literar din care face parte culegerea. Războiul este tratat cu măiestrie de Van Vogt. Confruntări armate, tactică și strategie, ambuscade, propagandă de război, totul expus într-o formă pe care probabil că ar invidia-o orice reporter de front.
Surogat etern
Pe o planetă stranie, trei oameni încearcă să-și dea seama dacă nemurirea pe care au primit-o în dar reprezintă un blestem sau o recompensă…
Un râs nebun
Din nou, la fel ca în povestirea „Barbarul”, elementele SF sunt prezente doar pentru a încadra textul în genul literar respectiv. „Un râs nebun” este în primul rând o încercare de analiză a psihologiei feminine, la fel de… reușită… precum au fost, de-a lungul timpului, toate încercările făcute de bărbați de a înțelege cum funcționează mintea unei femei.
Pierdut: Cincizeci de sori
Una din cele cinci povestiri scurte pe care ulterior Van Vogt le-a transformat în romanul „Star Cluster”. „Pierdut: Cincizeci de sori” este pilonul central pe care se sprijină atât romanul, cât și culegerea de față. Excelentă lucrare.
