Invitata emisiunii „În Comunitate” de astăzi a fost Alina Kasprovschi, directorul executiv la Fundația Comunitară București.
Războiul din Ucraina nu s-a terminat. Ba, pare că va mai dura ceva timp, însă resursele pentru cei care fug de tancuri se împuținează.
În România, mobilizarea a fost exemplară: de la cel mai mic până la cel mai mare, oamenii au sărit să ajute.
ONG-urile au fost cele care au strâns cele mai multe ajutoare și o fac în continuare. Este și cazul Fundației Comunitare București.
Alina Kasprovschi, directorul executiv, ne-am explicat ce înseamnă un apel de finanțare și pentru ce sunt ultimii bani strânși.
„Suntem un finanțator local pentru proiecte importante în comunitate, cu bani privați, care donează. Strângem bani și finanțăm proiecte. Am strâns bani și finanțăm proiecte importante pentru refugiați. A fost nevoie de bani pentru bilete de avion, tren, pentru benzină… Am strâns 127 de mii de lei și finanțăm proiecte pentru comunitățile de mame și copii. S-au terminat rezervele fundațiilor, iar lumea a început să obosească dar nevoia este în continuare mare. în București sunt între 15 și 20 de mii de ucraineni”.
Din fericire, în acest caz, am scăpat de hârtii și dosare cu șină. Oamenii au nevoi acum!
„Prin centrul de la Romexpo, au trecut mai bine de 20 de mii de oameni. Încă ajung donații. Lumea donează haine, mâncare… La Gara Filaret resursele s-au epuizat. E un apel simplificat. ONG-urile trebuie să completeze doar un formular. Încercăm să fim cât de puțin se poate birocratici. E important să fim responsabili cu donatorii noștri, să le spunem ce am făcut cu banii”.
Proiectele sunt diverse pentru că oamenii au nevoi diferite. Refugiații au luat cu ei, într-o mână o haină, în cealaltă..mai nimic. Au luat boli, bătrâni și chiar animăluțele de companie.
„Sunt proiecte diferite: vorbim despre femei și copii, sunt persoane cu diverse nevoi speciale, copii cu autism care nu pot întrerupe tratamentul; sunt proiecte educaționale. Am transportat și căței ai refugiaților. Sunt vecinii noștri, au aceleași nevoi ca și noi. Statul nu a făcut nimic până acum. Banii, 25 de mii de lei, nu ajung pentru foarte mult timp; depinde de ceea ce fac. Da, noi gândim să avem apeluri dese pentru perioade scurte”.
Înainte de război, am avut pandemia. Fundația Comunitară a răspuns: prezent!
„În 2020, am avut un fond de urgență pentru societăți vulnerabile. Împreună cu colegii de la 17 fundații comunitare, am strâns 350 de mii de euro și am finanțat, în fiecare săptămână, organizațiile din țară care ne trimiteau nevoile lor; dădeam bani de pe o zi pe alta. Am susținut produse sanitare, medicamente, alimente…”.
Din fericire, oamenii au înțeles în ultimii ani, că donațiile chiar ajută și că cei care le strâng chiar le dau mai departe. Tehnologia ne-a ajutat.
„Dacă ne referim la donațiile prin sms, nivelul de implicare a explodat. Toată lumea are un telefon mobil și toată lumea își poate permite să facă, măcar o dată pe an o astfel de donație. Cutiile de donații funcționează în supermarket-uri. Oamenii au început să aibă încredere în organizațiile non-profit. Este un procedeu ușor”.
România stă bine la un capitol: deducerea pe care o pot face firmele pentru donații. Proiectele sunt multe și doar în ajutorul nostru.
„România are cel mai bun sistem de sponsorizare deductibilă. Orice companie poate deduce o sumă din profit și să o redirecționeze către o cauză bună. E un contract foarte simplu de sponsorizare. E și aici un progres. Acum 10 ani, una din 10 companii o făcea. Avem și alte proiecte: un program care finanțează săli de sport pentru școli, avem și proiecte de mediu, proiecte care pregătesc Bucureștiul pentru un mare cutremur…”.
