„Cireșarii”, bază școlară sportivă sau parc?

„Insist ca, înainte de a fi transferată autorităților locale, ea să fie deschisă publicului din zonă, într-o manieră controlată, între anumite ore, astfel încât să nu impieteze asupra activităților copiilor, dar să poate beneficia și locuitorii”, a precizat ministrul educației.

 

Destinația bazelor sportive și a cluburilor copiilor ar urma să nu poată fi schimbată, însă numai vreme de 10 ani.

„Imperativ, prin lege, nu se va putea schimba destinația vreme de zece ani, adică cel puțin zece ani, aceste cluburi sportive școlare vor trebui să își păstreze obiectul de activitate. Eu aș pune mai mult de zece ani, dar legislația din România, din câte am înțeles, spun juriști, nu ne permite să impunem. Dacă ar fi după mine, aș pune 100 de ani!”, explică ministrul Sorin Cîmpeanu.

La rândul său, primarul Sectorului 1, Clotilde Armand, anunța preluarea bazei sportive „Cireșarii”.

„Am avut o discuție cu ministru Sorin Mihai Cîmpeanu pentru situația de la Baza Sportivă Cireşarii. Este revoltător și de neînțeles de ce o bază sportivă de tradiție, așa cum este Baza sportivă Cireșarii, amenajată încă din anul 1947 și aflată de zeci de ani în administrarea Ministerului Educației, să fie într-o stare avansată de degradare și să stea închisă de peste 20 de ani. Iar copiii din Capitală să nu aibă unde să facă sport în condiții civilizate. Am primit asigurări că baza va fi deschisă în câteva zile. Primăria are resurse să o amenajeze și să o întrețină. Voi continua să fac tot ce ține de mine pentru ca acest loc să fie deschis din nou comunității,” ar fi declarat Clotilde Armand, conform unui comunicat de presă al Primăriei din Banu Manta.

Pentru deschiderea bazei sportive „Cireșarii” pentru comunitatea locală militează și un ONG, numit ”Părinți din Cireșarii”.

Lucrurile nu sunt, însă, atât de simple. În primul rând, prin Legea educației nr. 1/2011, bazele sportive școlare și cluburile copiilor au statut de unități de învățământ. Din acest statut derivă și responsabilitatea directă a directorului și a administratorului bazei sau clubului școlar – ca și în cazul directorilor și administratorilor de școli, față de tot ceea ce se întâmplă pe teritoriul unității de învățământ.

Răspunderea directorilor și a administratorilor poate îmbrăca și forma penală, în cazul producerii unor fapte ce ar avea drept rezultat vătămarea corporală gravă sau chiar decesul unei persoane.

Ori, în cazul deschiderii bazei „Cireșarii” pentru publicul larg, cine poate separa activitățile desfășurate de către cei circa 2000 de copii legitimați la „Cireșarii”, în cadrul secțiilor de fotbal, baschet, tenis, modelism, informatică etc de traficul general? Și, mai cu seamă, cine va răspunde, în cazul producerii unor accidente, spre exemplu?

Cine poate asigura paza și salubrizarea pe teritoriul bazei sportive?

Mai mult decât atât, baza sportivă nu este amenajată asemenea unui parc, cu alei pe care publicul să se poată plimba. Oamenii ar urma să se plimbe printre terenurile de sport și printre copiii care vin și pleacă de la anumite activități.

Cum vor mai putea părinții să-și lase copiii să participe la activități în cadrul clubului școlar, dacă nu vor fi convinși că acolo sunt în siguranță?

În fine, vecinii care chiar locuiesc în cartier, pe strada Hermann Oberst, spre exemplu, chiar de la înființarea clubului, în 1947, pe fosta groapă de gunoi, cunoscută drept „Groapă lui Oatu”, nu sunt de acord cu deschiderea bazei sportive pentru public.

Ei spun că, acum, baza funcționează organizat, cu un program și au acces numai copiii care sunt legitimați la „Cireșarii” și părinții și bunicii care îi aduc. În timp ce, dacă vă fi transformată în parc, nimeni nu va mai putea controla cine are acces și nici orarul de funcționare.

În plus, oamenii se tem de faptul că deschiderea pentru publicul larg ar putea fi doar primul pas către distrugerea plămânului verde pe care „Cireșarii” îl reprezintă pentru întreaga zonă.

Dacă, în București, parcurile sunt puține și din ce în ce mai aglomerate, bazele sportive și mai cu seamă cele destinate copiilor sunt și mai puține. Spre exemplu baza sportivă școlară „Cutezătorii”, din Sectorul 3, „sora” bazei „Cireșarii” a dispărut deja de mulți ani. Este, oare, momentul să facem experimente cu puținele facilitați sportive și cluburile copiilor care au mai rămas?