De câteva zile a început școala și am văzut că sunt câteva asemănări între felul cum a procedat Bufnițel și cum am făcut-o noi, băiețelul meu și cu mine, în prima zi în care ne-au obligat să mergem acolo.
Mai întâi ne-au pus să stăm în niște bănci, unde nu puteam face nimic altceva decât să căscăm ochii și să ne uităm în toate direcțiile, încercând să înțelegem de ce ne-au pedepsit părinții în așa hal încât să ne azvârle și să ne părăsească în lumea aceasta nouă și periculoasă.
Ce-i drept, Bufnițel, bufniță fiind, are oricum ochii foarte mari și își rotește capul în toate direcțiile fără să se miște din loc, ai zice că la el fiecare zi e prima zi de școală dar trebuie să mă credeți că și pentru Bufnițel a fost îngrozitor.
Acum dacă stau și mă gândesc mai bine, de fapt nu sunt chiar atât de multe asemănări între noi trei, atunci când ne referim la școală. De exemplu, Bufnițel poate să zboare, în timp ce fiul meu și cu mine nu putem. Îmi amintesc că prin clasa a patra diriginta mi-a spus „dacă nu ești atent zbori pe geam!”, iar eu aș fi vrut tare mult să încep să fâlfâi din aripi prin clasă și să o șterg pe fereastră, nu cred că mă mai prindea cineva, doar că nu aveam aripi cum are norocosul de Bufnițel, așa că a trebui să fiu atent la oră ca să nu zbor pe geam fără aripi, situație ce ar fi putut deveni cumva complicată.
Prima zi de școală este minunată, sigur că da, dar asta pentru părinți, care țopăie entuziasmați, fac o fotografie pe secundă și povestesc la toată lumea cât de frumoasă a fost festivitatea de deschidere, dar copiii nu-și doresc decât să se termine odată cu exilul și să se întoarcă cât mai repede acasă.
După o vreme te obișnuiești, iar apoi, pe negândite, vine un moment în care chiar începe să-ți placă la școală și te trezești că vine și ziua în care nu te mai grăbești să ajungi chiar atât de iute acasă, ai mai vrea să stai un pic cu colegii tăi care, ce să vezi, între timp au ajuns să-ți fie buni prieteni.
Acum a sosit prima zi de școală pentru băiatul meu, pentru Bufnițel și pentru atâția alți prichindei, cu toții aflați la începutul unui nou drum. Sper ca în anii ce vor veni să învețe o mulțime de lucruri interesante, să aibă prieteni dragi și să fie cât mai fericiți.
