Se implinesc 37 de ani de la semnarea Convenției de la Viena și 35 de ani de protecție a stratului de ozon. Viața pe Pământ nu ar fi posibilă fără lumina soarelui, dar energia emanată de acesta ar fi prea puternică pentru viața de pe Pământ dacă nu ar fi stratul de ozon. Acesta protejează Pământul de majoritatea radiațiilor ultraviolete nocive ale soarelui.
La sfârșitul anilor 70, oamenii de știință au descoperit că omenirea creează o gaură în acest scut protector și au dat alarma. Răspunsul global a fost decisiv.În 1985, guvernele lumii au adoptat Convenția de la Viena pentru protecția stratului de ozon.
Conform Protocolului de la Convenția de la Montreal, guvernele, oamenii de știință și industria au lucrat împreună pentru a elimina 99% din toate substanțele care epuizează ozonul.
Astfel, stratul de ozon ar putea revini la valorile anterioare anilor 1980 până la mijlocul secolului. În sprijinul protocolului, amendamentul Kigali, care a intrat în vigoare în 2019, va acționa pentru reducerea hidrofluorocarbonilor (HFC), a gazelor cu efect de seră cu potențial puternic de încălzire climatică și dăunătoare mediului.
Ziua Mondială a Ozonului sărbătorește această realizare. Arată că deciziile și acțiunile colective, ghidate de știință, sunt singura modalitate de a rezolva crizele globale majore. În această zi, statele membre ONU sunt invitate să promoveze activităţi în concortanţă cu obiectivele Protocolului de la Montreal şi cu amendamentele aduse acestuia.
Fenomenul epuizării stratului de ozon duce la scăderea eficacităţii sistemului imunitar la apariţia infecțiilor, cancer de piele, cataracte şi orbirii, arsuri grave în zonele expuse la soare, reducerea culturilor şi, implicit, a cantităţii de hrană şi la distrugerea vieţii marine.
Stratul de ozon, descoperit în 1913 de fizicienii francezi Charles Fabry şi Henri Buisson, este situat la altitudini cuprinse între 10 şi 50 de kilometri deasupra suprafeţei Pământului (în zona joasă a stratosferei). Ozonosfera absoarbe 93-99% din razele ultraviolete care vin de la Soare şi care, altfel, ar afecta viaţa de pe Terra. Peste 90% din ozonul din atmosferă este prezent aici. În ultimele decenii, stratul de ozon a avut de suferit, mai ales din cauza creşterii cantităţii de clorofluorcarburi şi bromofluorcarburi emise de om.
În 1985, a fost descoperită gaura din stratul de ozon, o vastă regine situată deasupra Polului Sud în care ozonosfera se subţia semnificativ în timpul primăverii. Dovezile ştiințifice privind influenţa activităţilor umane asupra acestui fenomen a condus la adoptarea Protocolului de la Montreal prin care, începând din 1989, au fost reglementate emisiile de substanțe chimice responsabile pentru distrugerea stratului de ozon.
