„Carrie” este în primul rând un manifest anti-bullying, probabil cel mai bun text din această categorie pe care l-am citit până acum, chiar dacă autorul a împachetat fondul mesajului său către cititor într-o formă de violență extremă.
Am căutat pe internet fotografii ale lui Stephen King din perioada adolescenței și, așa cum mă așteptam, am descoperit chipul unui tânăr pentru care cuvântul „nerd” se constituie în definiție. Ochelari uriași, zâmbet timid, figură inteligentă, cu alte cuvinte victima perfectă pentru bullies, ținta clasică pe care aceștia o consideră legitimă și predispusă pentru batjocură.
„Carrie” este primul roman pe care Stephen King l-a publicat, dar nu știu dacă în acest caz cuvântul potrivit este debut. Emoțiile și sentimentele ce clocotesc în text mă fac să percep cartea mai curând drept o răbufnire literară, o explozie în scris a unor stări prea mult timp reprimate.
Stephen, puștiul care a suportat atâtea doar pentru vina de a avea o inteligență ce depășește limita admisă de colegi, a devenit un adult căruia îi stă în putere să regleze conturile. Răzbunarea sa este cumplită, brutală, opresorii fiind scoși din existență pentru totdeauna.
Spre norocul tuturor amatorilor de bullying din lume, Carrie, fata firavă și insignifiantă ce a fost delegată pentru a duce la bun sfârșit opera de distrugere, nu este decât un personaj de roman, iar răzbunarea autorului se desfășoară doar între coperțile unei ficțiuni literare.
În conformitate cu statisticile oficiale, cei mai mulți dintre copiii și adolescenții ce au fost stigmatizați ani de zile de către colegi reușesc mai întâi să învețe să supraviețuiască, iar apoi, cu pași mici și cu ajutor din partea adulților, încearcă să se agațe de o viață normală, măcar și în aparență. Da, cei mai mulți poate că izbutesc să se regenereze, într-o formă sau alta.
Numai că ceilalți, excepțiile despre care tot aflăm în buletinele de știri, ne înfățișează de fiecare dată același profil de tânăr introvertit, care clachează definitiv și își însoțește propria minte complet dusă înapoi în școală, de această dată nu într-un rol de elev, ci într-unul de criminal.
Fenomenul de bullying este în continuare cel mai mare pericol ce planează asupra generațiilor tinere. Este adevărat, pași importanți au fost făcuți și măsurile anti-bullying ce sunt aplicate în multe instituții de învățământ sunt din ce în ce mai eficiente.
Totuși, destinația finală, acolo unde descreierații înarmați ce umblă din clasă în clasă și trag în toate direcțiile se vor mărgini să existe doar într-un scenariu pentru un film sau o carte horror, se află încă foarte departe.
