Invitatul emisiunii „În Comunitate” de astăzi a fost psihologul Adrian Socol, de la Fundația Estuar.
În ultima vreme a crescut incidența problemelor emoționale și psihice: reprezintă contextul social, politic, economic un trigger?
Da, răspunde psihologul Adrian Socol, de la Fundația Estuar: „Pentru că nu trăim pe o insulă pustie, suntem conectați cu cei din jur, cu contextul în care ne aflăm; tot ce se întâmplă în jurul nostru la un moment dat se va reflecta și în psihicul nostru.”
Cum ne menținem echilibrul printre provocările vieții?
„Să încercăm să ne canalizăm energia către ceea ce putem controla noi, să ne gândim ce pot influența eu, ce nu pot, ce ține de mine și ce nu ține de mine. Deseori, lucrurile care pun un stres foarte mare pe psihicul nostru, pe emoțiile noastre sunt lucruri pe care nu le putem influența: războiul, pandemia, evoluția prețurilor… pot ține cont de ele, pot să îmi calculez următoarele mișcări în funcție de ele, dar nu le pot influența în mod direct. Dacă nu, vom intra într o „neajutorare învățată” care duce la depresie și anxietate. Apoi trebuie să fim în contact cu emoțiile noastre, să le recunoaștem, să avem grijă cum ne simțim, să ne acceptăm emoțiile chiar dacă nu sunt plăcute. Anxietatea poate fi diminuată fiind în contact cu emoțiile noastre, cu corpul nostru. Când apare frica avem simptome fizice dar trebuie să învățăm să respirăm, să facem pace cu gândurile noastre catastrofale. Altfel, ne fragilizăm, ne vulnerabilizăm!”
Există semne care să ne pună în gardă referitoare la echilibrul emoțional și mintal?
„Da! Dacă nu mai dormim bine pe o perioadă lungă de timp, dacă somnul este agitat sau întrerupt, dacă ne trezim obosiți, dacă nu avem poftă de mâncare sau ne rezolvăm anumite stări emoționale prin alimentație, dacă nu mai vrem să ieșim din casă, să ne vedem cu oamenii sau când toate acestea devin foarte dificile, atunci da, ar trebui să ne punem un semn de întrebare. Trebuie să comunicăm, să vorbim cu cei care ne pot asculta, care ne pot ajuta. Cu condiția să fie persoane înțelegătoare, empatice, care să nu ne judece, să nu ne critice pentru că asta ar agrava problema. Oamenii aceștia sunt o plasă de siguranță socială!
În cazul în care avem probleme, terapia este un privilegiu – e bine să folosim acest privilegiu! Partea bună este că față de acum 5 -10 ani, a scăzut considerabil greutatea oamenilor de a vorbi cu cineva din afara familiei, a cercului social despre problemele lor.”
Cum arată viitorul?
„Dacă învățăm să ne ajutăm unii pe alții, dacă lucrăm la spiritul ăsta de unitate, de comuniune, de a fi atenți la cei din jur și de a încerca să ne salvăm împreună, cred că lucrurile vor fi bune.”
Un sfat la final:
„Avem nevoie să învățăm să avem grijă de noi eficient; rolul nostru este să devenim niște părinți buni pentru noi, să știm că avem nevoie de opt ore de somn, de mișcare pe afară, de alimentație, de îngăduință că n-o să fac în fiecare zi tot ce îmi propun, că am nevoie de provocări..Și atunci vom fi mai protejați în fața stresului!”
