Al cui este orașul în care trăim?
Am fi tentați să spunem imediat: al nostru. Oare?
Noi îl conducem? Noi îl administrăm? Noi luăm decizii pentru el? Și dacă da, cum?
”București, al cui ești?” este întrebare pe care ne-o punem noi, cei care trăim aici, dar și un proiect de participare publică sustenabilă și eficientă.
Centrul de Resurse pentru participare publică se ocupă cu răspunsul la această întrebare implicându-ne în viața orașului.
Mai mult, avem și dreptul și nevoia să decidem, spune Oana Preda, director executiv al CeRe.
”Noi credem că este al nostru, al tuturor. Întrebarea are legătură și cu misiunea noastră: fiecare dintre noi are dreptul să participe la felul în care se administrează. Este al nostru, de la cartierele obișnuite până la cele mai bogate; al persoanelor fără adăpost și ar trebui să avem un cuvânt de spus”.
Elisabeta Toma, organizatoare comunitară la CeRe e ușor pesimistă și are o soluție pentru ca Bucureștiul să fie al nostru, al tuturor.
”E al nostru dar unii iau decizii și alții suferă consecințe. Ideal să fie un echilibru”.
Implicarea în viața urbei în care trăim este un drept, în primul rând moral.
Pentru că, dacă vom trage la răspundere autoritățile, va fi și după implicarea noastră.
”Trebuie să ne asumăm dreptul. Cred că avem rezultate când transformăm implicarea și decizia în decizii concrete. Eu vreau să-l conving pe primar să oprească tăierea de copaci. Atunci vom înțelege ideea de participare și dreptul nostru de a participa. Noi lucrăm cu oameni care au nevoie de sprijin și care au nevoie să-și facă vocea auzită. Să se implice în decizia publică”.
Proiectul ”București, al cui ești?” e tânăr dar cu perspective frumoase. Și are și o țintă.
”A fost lansat în aprilie și durează până în septembrie anul viitor. Proiectul are 2 componenente: supravegherea autorităților și un raport anual la nivel de primărie; acum ne ocupăm de primăria sectorului 2. Apoi ajutăm grupurile civice care să se implice; sunt 7 astfel de grupuri. Am început cu organizarea unui atelier de influențarea deciziilor publice și mobilizare comunitară, ca răspuns la nevoia grupurilor de a învăța și de a se conecta între ele. Apoi am selectat grupuri cu care să lucrăm și acum avem o mentoră care lucrează cu cele 7 gupuri civice: unii sunt la început, alții au deja campanii”.
Monitorizarea sectorului 2 a venit din nevoia și dorința oamenilor.
Însă se poate face doar cu implicarea lor.
”Ne oprim la 3 lucruri: transparență și ideea că oamenii să participe la viața publică, ce face autoritatea și apoi la mobilitate. Am ales social și mobilitate pentru că sunt importante la București și, pe de altă parte, sunt foarte importante pentru partenerii noștri. Monitorizarea primăriei a plecat tot de la oameni. Oamenii participă la consiliul local, fac petiții, solicitări de audiențe, îi invită pe cei responsabili pe teren, proteste… Noi plecăm de la nevoile grupului respectiv. Încercăm să ținem oamenii de mână și să fim acolo pentru ei în funcție de nevoi: strategie, instrumente, documentare, legi care ne sprijjină”.
În acest București trăiesc și oamenii străzii, o categorie hulită și blamată de multe ori. Însă poate oferi surprize mari.
CeRe a ajutat un om al străzii, talentat, să-și lanseze o carte de poezie.
”Oamenii au tot felul de talente. Vorbim despre credința că oamenii trebuie să aibă putere să participe la decizia publică. Un prim pas este să ai încredere în ține. Motivul pentru care am lansat cartea lui Constantin Pitorac este tocmai de a oferi prilejul să aibă încredere în ei și de a scoate la iveală talentul’.
