Aflam de la doi oameni, cu experiente de viata diferite, proveniti din medii diferite, cum poti sa ramai om bun, indiferent de cate experiente neplacute ti-au marcat copilaria.
Ba chiar cum putem deveni si mai buni, folosind experientele triste pentru a ne motiva sa ajutam ca altii sa nu le traiasca.
Tiberiu Antipa a petrecut toata copilaria in mai multe orfelinate din Romania.
Ce a facut el cand a devenit adult si a trebuit sa plece de acolo….
Cum percepe el ca l-a influentat si motivat experienta traita acolo…
Tragem niste semnale de alarma si explicam de ce problema unui copil abandonat ne poate afecta pe toti ceilalti si de ce trebuie sa ne priveasca pe toti ceilalti.
Aflam despre dificultati dar si despre bucurii avute in copilarie, care este atitudinea invitatului fata de parintii naturali, ce amintiri si sentimente are fata de fostii educatori, toata discutia fiind un exemplu despre cum putem vedea „partea plina a paharului”.
Aflam si cum si-a cunoscut actualul partener in proiectele pe care le desfasoara prin asociatie-Robert Diaconeasa iar Robert ne destainuie, la randul lui, ce l-a motivat pe el sa intre in aceste proiecte…
Care sunt aceste proiecte, cum si pe cine ajuta, cum putem ajuta si noi, prin intermediul celor doi „spiridusi ai lui Mos Craciun, cu chip de om”, ce obiective au si ce proiecte urmeaza sa deruleze.
Robert ne spune despre copiii lui si Tiberiu despre copiii pe care ii va avea dar amandoi vorbesc cu dragote despre toti copiii pe care ii ajuta, desi nu sunt ai lor.
Dar cu care se poarta ca si cand le-ar fi parinti.
Doi tineri cu o forta si o maturitate ce starnesc admiratie oricui si inspira pe toata lumea.
