VIDEO: Educația din România trebuie să fie adaptată prezentului!
Articol de Monica Liche, 18 ianuarie 2023, 19:47
Rezultatele testelor PISA ne arată că 45% dintre elevi sunt analfabeți funcționali. Acestora li se adaugă numărul de elevi care abandonează studiile, un procent de 10%. În același timp, în palmaresul olimpicilor români, la matematică, informatică, fizică și chimie, au intrat 7 medalii de aur și 7 de argint. De ce ne aflăm în această situație și ce este de făcut, am aflat de la invitatul lui Răzvan Ursuleanu #InComunitate, Marian Staș, expert în educație.
„Recent, a fost publicat un studiu poziționând România, cred că pe primul loc, dacă nu mă înșel, la nivelul Uniunii Europene, în materia rezultatelor la olimpiade internaționale. Erau date 8 concursuri, iar noi eram în mod regulat, la matematică, fizică, informatică, pe locurile 2, 3 în Europa și, iarăși, e un aspect care ține de ceea ce înseamnă, dacă vrei, o educație bananieră și îmi asum termenul ca atare, adică o educație cu o discrepanță imensă, ucigătoare către ceea ce înseamnă elită. Elita, întotdeauna, e în jur de 1-2 la mie. Din 3 milioane de copii, hai să spunem că 3000 de copii sunt implicați, cel mult 3000 de copii, în fazele de olimpiade naționale și internaționale. Păi, 3000 din 3 milioane înseamnă cel mult unu la mie, ceea ce caracterizează extrem de rău grosul sistemului, adică ceea ce înseamnă că politicile educaționale de sistem ar trebui transformate radical și cred că actuala formă a legii învățământului preuniversitar nu o să reușească să facă lucrul ăsta.” a spus Marian Staș, expert în educație.
Nu tot ceea ce funcționează, dincolo de granițele noastre, are sorți de izbândă în țara noastră. Și nu, nu este de vină modelul importat. Fiecare dezvoltă programe educaționale cu rădăcini în cultura proprie și adaptate nevoilor specifice acelui teritoriu. Și cum nevoile nu coincid, iar universul cultural este, în mod sigur, diferit, nici modelele educaționale nu pot fi aceleași. Modelul românesc are nevoie de upgrade la nivelul prezentului.
„Copierea și luarea, de colo colo, a modelelor, pentru că ele s-au dovedit viabile în Suedia sau Finlanda sau Statele Unite și aducerea lor aici, în eterna și fascinanta noastră mioritică, este lovită de nulitate din start, pentru că, de fapt, toate modelele provin din două surse organice, culturile țărilor respective și nevoile educaționale ale țărilor respective, așa cum iarna nu-i ca vara, nevoile Suediei nu sunt nevoile României, nevoile Finlandei nu sunt nevoile României și reciproc. Prin urmare, pledoaria, pe care eu o fac explicit, este exact pentru ceea ce acum lipsește, pentru modelul românesc al educației de secol 21, iar acest model românesc al educației de secol 21, în primul și în primul rând, cel puțin pe segmentul educației preuniversitare, are a face un singur lucru și numai unul, înainte de orice, de a scoate școala din paradigma comunistă și a o aduce în paradigma secolului 21.”, a mai adăugat Marian Staș, expert în educație.
O soluție posibilă, în direcția aducerii sistemului de învățământ românesc în secolul 21, ar putea veni din subsidiaritate. Un model al descentralizării care ar împărți responsabilitatea actului educațional, între Ministerul Educației și Comunitate.
„Primul lucru pe care îl avem de făcut este să punem în fapt și să practicăm, în locul centralizării de tip comunist, care duce clar la concluzia că o singură soluție, un singur tabel, un singur plan cadru, o singură măsură pentru 3 milioane de copii n-are cum să satisfacă în mod eficient nevoile și interesele acestor copii, trecerea, spuneam, dinspre această zonă către ceea ce, în limba de lemn românească, se numește descentralizare, iar în limbă de lemn europeană se numește subsidiaritate. Subsidiaritatea înseamnă păstrarea în proporție de 20 % a elementelor critice de decizie strategică, la nivelul Ministerului Educației, respectiv valori, arii de învățare, competențe, ceea ce școala trebuie să facă în rol de sistem public și transferul autorității și responsabilității, cât de mult posibil, până la 75-80-85 % la comunități.”
Ce lipsește școlii românești? Să-și pună mintea la contribuție! Gândirea critică și logica sunt două elemente esențiale pentru a avea o minte limpede, crescută în exercițiul analizei critice, care dă naștere întrebărilor și care hrănește curiozitatea. Fără acestea, școala românească va rămâne ancorată în spirala memorării a ceea ce au gândit și scris alții.
„Există două mari categorii de analfabetism, din motive de absență brută, brutală și adâncă, în educație, a componentelor de gândire critică și de ceea ce înseamnă minte limpede. Cele două efecte sunt analfabetismul lingvistic și analfabetismul matematic. Cauza? Din punctul meu de vedere, în școala românească este prezența adâncă, așa cum e igrasia în pereți, a unei cangrene de analfabetism logic.”
Testările sau testele de tip PISA care sunt doldora de un singur lucru, de gândire critică, care îi pune pe copii să gândească. De pildă, primul paragraf din ghidul pe diverse discipline și care se referă la ceea ce înseamnă literatură și literație verbală funcțională, primul paragraf spune așa, nu avem o listă predefinită de cărți. Important e să fi citit, iar proporțiile de exerciții pe care le veți găsi în test sunt, de pildă, 50 % poezie anglo-saxonă, 30 % roman de secol XX și așa mai departe. Prin urmare, lista de cărți este total deschisă, pentru că jocul nu este ca toată lumea să citească Ion și Răscoala. Important e, din indiferent ce lectură, copiii să desprindă exercițiul analizei critice și nu exercițiul memorării pe de rost a comentariilor și a diverselor analize făcute de critici. Asta este, de fapt, o mare diferență și o mare problemă. Fără a exersa componenta asta, apare atrofierea exercițiului esențial de a ne pune mintea la contribuție.”, a adăugat Marian Staș, expert în educație.
Testările sunt esențiale într-un sistem educațional. Capacitatea de a transforma un concept teoretic într-un lucru cu aplicabilitate este o trăsătură importantă a acestora. O caracteristică la fel de importantă este și gândirea critică, cea care il face pe elev să identifice răspunsul bun, între mai multe răspunsuri date.
„În orice sistem educațional sănătos la cap, povestea testării vine pe cale de consecință. Lumea PISA, așa cum e făcută, e lume paralelă cu felul în care se face școală în clase, cu felul în care e construit planul cadru și felul în care sunt construite programele școlare.
Esența unor astfel de examinări, a unor astfel de teste, revine, în primul și în primul rând, la două componente importante, ca să simplific. În primul rând, aplicabilitate. Deci arta și măiestria de a transforma concepte teoretice în lucruri care să poată fi aplicate. Asta este prima componentă, a doua, esențială, educă gândirea critică. Variantele care sunt puse la dispoziția copiilor și ceea ce copiii au de făcut, în primul și în primul rând le educă gândirea le educă arta și măiestria de a crea raționamente, de a își valida raționamente și de a ajunge la o soluție din trei-patru variante, pe calea eliminării logice corecte, a celorlalte 3, care nu sunt corecte. Asta face de fapt testarea ca atare. În momentul în care eu construiesc baterii de teste care nu fac lucrul ăsta și care în proporție de 80 % sunt de tipul cosorului lui Moceanu și nu generalizez, dar asta este una dintre unul dintre păcatele evaluării la noi, atunci evident că n-am cum să ajung foarte departe.
Dincolo de povestea asta, rămâne esența și anume, felul în care subiectele pe care le croim educă, testează și exersează gândire critică logică, așa cum se cuvine, premisă și concluzie, gen proxim și diferențe specifice, toate lucrurile care țin de ceea ce înseamnă o minte limpede.”
Pedagogia este o artă. Marian Staș, expert în educație ne-a spus și de ce:
„Tulburătoarea parabola din „Jocul cu mărgele de sticlă” a lui Hermann Hesse, care vorbește despre Castalia, despre Provincia Pedagogică a Castaliei, acolo unde se pregăteau viitorii maeștri ai jocului cu mărgele de sticlă. Cu alte cuvinte, cel mai rafinat, cel mai subtil, cea mai cea mai tulburătoare formă de devenire umană și anume aceea pedagogică prin educație, prin integrarea componentelor specifice, fie ele matematică, filosofie, filologie, istorie și așa mai departe, în cea mai frumoasă manifestare și anume, arta și măiestria pedagogiei.”
