Mame la nici 15 ani! Aproximativ 45% din numărul de nașteri înregistrat, la nivelul Uniunii Europene, este dat de România. Statisticile arată că peste 700 de fete sub 15 ani au avut cel puțin o naștere, iar două din 10 adolescente au mai mult de un copil. Amănunte și ce este de făcut pentru a stopa acest fenomen am aflat de la invitatul lui Răzvan Ursuleanu #InComunitate, George Roman – director advocacy – Organizația Salvați Copiii România.
„Avem efectele, dezastrul cu privire la lipsa educației sexuale, că avem cel mai mare număr de mame minore, între 15 și 18 ani, una din două mame sub 15 ani e din România, iar una din 3 mame sub 18 ani, la fel, trăiește în țara noastră. Comparând datele din România cu cele din Europa, nici nu cred că suntem compatibili din punct de vedere statistic, pentru că noi avem 34 de mame la 1000 de adolescente, în condițiile în care, media europeană este pe la opt-nouă, cu state care au până la 3 mame la 1000 de adolescente.”
În secolul 21, lipsa de informații, din partea unor persoane calificate, care să aducă răspunsuri cu privire la sexualitate, dă naștere unui perpetuum mobile în cazul minorelor care aduc pe lume copii. Absența interesului comunității, lipsa de implicare a școlii și mediul în care trăiesc contribuie, de asemenea, la menținerea numărului mare de mame minore.
„Sunt o mulțime de factori, dar aș putea spune că fetele acestea, mare parte dintre ele, au abandonat școala înainte și nu din cauza lor, ci din cauza comunității, a problemelor din familie. Faptul că nici școala nu oferă prea multă atenție, asistent social nu există în comunele și satele respective sau dacă există, nu sunt suficient de pregătiți și, evident, lipsa educației privind sănătatea sexualității și reproducerii, majoritatea informațiilor venind de la persoane care nu au nicio legătură cu acest domeniu.” , a spus George Roman, director de programe în cadrul organizației Salvați Copiii.
700 de mame minore. Fete sub 15 ani. Și o întrebare: cine sunt tații acestor copii? Răspunsul este unul tulburător. De cele mai multe ori, parteneri cu vârste aflate între 21 si 30 de ani. Acest răspuns conturează imaginea oribilă a abuzului sexual și pe ea a violului. Statisticile condamnărilor arată lipsa interesului pentru protecția minorilor a organelor de ordine, a unei legi care să combată cu adevărat această problemă.
„Putem vorbi și de comunități izolate, în care abuzatorii pot să își găsească victimele cu ușurință. Nu există, nici aici, un interes din partea organelor de ordine, să afle cum o fată de 15 ani a reușit să nască și cine este partenerul. De cele mai multe ori, conform analizelor noastre, partenerul e mai mare de 21 de ani sau media era la 21 de ani, având și parteneri de 30 de ani. Deci era evident că acolo se comisese un viol sau un act sexual cu minori, care sunt pedepsite penal.
Noi avem 700 de fete, an de an, sub 15 ani, care nasc. Și avem 200-300, cred că în 2021 au fost mai multe, vreo 400 de dosare penale pentru act sexual cu minori, deci numai această infracțiune, care presupune o anumită formă de consimțământ, cu care nici noi nu suntem de acord. Noi avem mai puține dosare penale decât numărul de mame minore, unde abuzul este evident, prin nașterea unui copil. Există acum un proiect de lege de modificare a codului penal.” , a mai adăugat George Roman, de la Salvați Copiii.
În 2004 a existat o lege care permitea organizarea de cursuri care să conducă spre o mai bună informare a copiilor asupra sănătății, asupra educației sexuale.Informațiile specializate, controlate și care se adresau fiecărei vârste în parte, au fost limitate în legea 272. Copiii sub 14 ani nu mai pot avea acces la ele. Acest lucru a creat un vid al cunoașterii, iar copiii au început să caute răspunsuri de la cei mai mari sau de pe internet.
„În legea educației naționale, pe care au modificat-o, cu sârguință, cei din Parlament, anul trecut, au făcut praf, practic, orice șansă a unui copil mai mic de 14 ani să obțină informații din partea unor persoane calificate, cu privire la corpul lui și mai ales cu privire la riscul de a fi abuzați. E nevoie să știi ce înseamnă sexualitatea, pentru că așa poți recunoaște abuzurile sexuale și te poți adresa persoanelor de încredere. Ținut în întuneric, copilul are două soluții: ori se duce către prietenii lui din cartier mai mari, care sunt mai mari și au alte interese, fie se duce către internet. Unde, o căutare rapidă pe Google duce către cele mai toxice pagini de web. În plus, în legea 272, avem o limitare a participării copiilor mai mici de 14 ani. E posibilă participarea la astfel de ore doar dacă ești clasa a 8-a sau mai mare și atunci trebuie să ai un consimțământ al părinților la tine, pentru că altfel nu intri la acea oră. Așa sună legea. Legea din 2004, așa cum fusese adoptată în 2004, era mult mai bună, era suficientă pentru a permite și ca organizație neguvernamentală, și ca minister al Educației, să poți organiza astfel de ore. În acest moment, doar 4.5 % dintre copii sunt trimiși la aceste cursuri opționale, la aceste materii opționale privind educația pentru sănătate, care cuprinde și educația sexuală.”, a mai adăugat George Roman.
Lipsa de informații face victime. Aceste victime sunt copii. Copiii României sunt abuzați sexual, dar cei abilitați să îi protejeze reușesc să eșueze de cele mai multe ori.
„România înregistrează cel mai subraportat fenomen, la nivel european, cu privire la abuzurile sexuale. Avem doar 1000 de sesizări la serviciile sociale, în condițiile în care studiul nostru arată că cel puțin 30-40.000 de copii au declarat că au fost victimele unor abuzuri sexuale, inclusiv părinții lor, în proporție de 3 % la nivel național. România e un dezastru în protecția drepturilor copilului împotriva abuzului sexual și evident și fizic, dar mai ales sexual. Nu avem nici specialiști. Nu există nici educație.”, a precizat George Roman, director advocacy.
Nu mai putem crede, în 2023, în plină expansiune a erei digitale că, dacă noi îi privăm de informații, informațiile chiar nu vor ajunge la ei. Aplicațiile de social media le livrează aceste informații, numai că, imaginile nu vor veni pe un fond emoțional pregătit să le decodeze, într-o manieră care să îi tulbure cât mai puțin. Așa cum ne-a spus George Roman, director advocacy, „Dacă noi le blocăm accesul la educație specializată, științifică, îi lăsăm pradă acestor informații, care vin uneori și fără să le fi dorit.”
„Există studii care arată că, dacă îmi amintesc bine, unul din 4 copii, între 8 și 10 ani, au văzut secvențe de act sexual între adulți. Și una din 5 fete. Este o realitate pe care trebuie s-o acceptăm. Dacă noi le blocăm accesul la educație specializată, științifică, îi lăsăm pradă acestor informații, care vin uneori și fără să le fi dorit, că pot apărea pe telefonul lor mobil sau pe TikTok anumite secvențe erotice, care duc cu gândul la acte sexuale. E bine să-i pregătim, să-i informăm.
Exista un studiu care arăta că, în România, viața sexuală începe pe la 15 ani și 7 luni. Atât pentru băieți, cât și pentru fete. În Olanda, media de vârstă este cam pe la 17 ani. Olanda are ore de educație privind sexualitatea de la de la grădiniță, unde se vorbește despre corp și diferențele între băieți și fete. Educația este cea care, întotdeauna, va amâna o relație, de acest tip, între un băiat și o fată.”
Indiferent în ce familie se naște, cu ce statut social vine pe lume și dincolo de mediul în care locuiește, un copil are drepturi care nu îi pot fi negate. Interesul superior al copilului este al tuturor copiilor.
