În 2023, în București, o femeie a murit mușcată de câini. Curg declarațiile, dar nimeni nu-i de vină. Sau e mereu celălalt. Regrete există, soluții ar fi, dar nimic nu se schimbă.Totuși, avem nevoie de o schimbare a modului în care se fac acum lucrurile.
Invitații Ioanei Brușten #InComunitate, Anca Tomescu de la Animal Society, Adrian Cuculis-avocat și Mircea Apostolescu, reporterul special București Fm, cu competențe în zona administrativă a orașului nostru, au vorbit despre câteva posibile soluții pentru rezolvarea problemei câinilor fără stăpân, care să transforme Bucureștiul într-o capitală modernă.
Orașul nostru are înscris în istoria sa recentă un moment care ne-a șocat pe toți. În urmă cu 10 ani, un copil și-a pierdut viața mușcat de câini. Autoritățile acelor vremuri s-au activat atunci și au schimbat ceva în legislație.
„Când se întâmplă o nenorocire, când se întâmplă un eveniment negativ, când se întâmplă ceva, ne mobilizăm, facem legi, dăm ordine de miniștri. După care, trece timpul, se uită, și totul rămâne într-o vrednică nelucrare. Fără de capăt. După evenimentul nenorocit din 2013, s-a instituit, spre exemplu, registrul câinilor cu stăpân și obligația pentru toți posesorii de animale de a-și microcipa cățeii”
Între 2013 și 2016 s-au strâns cca. 50000 de câini. Din păcate, pentru că nu sunt un adept al eutanasierii, mai mult de jumătate dintre ei au fost eutanasiați. Ceilalți au fost adoptați. După care, nemaifiind câini pe străzi și nemaiavând evenimente, primăriile s-au culcat pe-o ureche și nu au mai făcut nimic.”, a spus Mircea Apostolescu, reporter special București Fm.
Cine ar trebui să captureze acești câini? Există suficienți oameni care să se ocupe? Mircea Apostolescu, reporter București Fm, ne-a adus lămuriri suplimentare:
„Cei de la Asociația pentru Supravegherea și Protecția Animalelor(ASPA), din câte știu eu, conform legii, ar trebui să intervină. Numai că, în ultimii ani, capacitatea lor operațională s-a diminuat foarte mult, adică, dacă la nivelul perioadei 2015-2016 aveau 90 de persoane implicate direct în această activitate de capturare a câinilor fără stăpân, acum mai au vreo 13, din care unii mai sunt și șoferi. Deci, este absolut imposibil, pentru un oraș de dimensiunile Bucureștiului, să poată să facă diferența și să poată să acționeze într-un mod eficient”
În zilele care au trecut, a existat un duel al declarațiilor între autoritățile administrative direct implicate, ASPA și Primăria sectorului 6. Responsabilitatea a fost pasată de la unii la alții. București Fm a avut în direct o poziție ASPA, de la Cătălina Trănescu, purtătorul de cuvânt al asociației:
„Pe lângă acestea, noi am trimis alte zeci de sesizări către poliția locală sector 6, în care am cerut sprijin pentru a putea interveni în anumite zone private, unde se adăpostesc câini fără stăpân. De pe aceste proprietăți private câinii ies pe domeniul public, în căutare de hrană, sunt flămânzi și pot avea reacții agresive.”
Ieri, 25 ianuarie 2023, Primarul sectorului 6, domnul Ciprian Ciucu, a susținut o conferință de presă, unde a răspuns întrebărilor și a adus și câteva precizări și lămuriri:
„Din 2013 până în 2017 au fost prinși aproximativ 54.000 de câini, din care 30.000 au fost eutanasiați, iar 24.000 au fost adoptați. Ce s-a întâmplat după aceea? A survenit o schimbare fundamentală de abordare, la nivelul ASPA, începând cu anii 2017-2018, când efectivele de prinzători, hingheri și șoferi, au fost reduse drastic la circa 15 angajați, astăzi mai fiind doar 13 angajați. A fost oprită eutanasierea, ceea ce a pus o presiune formidabilă pe bugetul și pe capacitățile ASPA. Acțiunile ASPA s-au concentrat atunci, în principal, pe acțiuni de prevenire, campanii de conștientizare pentru sterilizare, adopție, scăzând drastic capacitatea de capturare.”
Cu toții vrem să identificăm soluții care să reușească să rezolve atât problema câinilor fără stăpân, cât și să împiedice apariția altor tragedii. Și, pentru asta, e bine să ascultăm ce au de spus cei cu experiență vastă în domeniul protecției animalelor. Chiar și privitul în curtea celor care au deja programe de succes, poate fi un lucru înțelept.
„Vecinii noștri bulgari ne-au luat-o înainte, în sensul că ei au demarat cu primăria din Sofia un parteneriat care funcționează foarte bine, de ani de zile, privind sterilizarea, microciparea, vaccinarea, campanii de adopție, informarea, educarea și așa mai departe. Care funcționează foarte bine”, ne-a spus Anca Tomescu, de la Animal Society, care a mai adăugat:
„S-a ales, însă, varianta returnării câinilor în teren, variantă pe care eu personal nu o agreez în sensul că, medic fiind și persoană implicată în protecția animalelor consider că locul animalului nu este pe stradă. Nici nu are relevanță pentru mine aici, dacă ești iubitor de animale sau nu. Ideea este că animalul nu are ce căuta pe stradă din varii motive. Eu am să vă spun punctul meu de vedere, eu, ca medic, vreau să văd pe masa mea cât mai puține animale otrăvite călcate de mașină, schingiuite, bătute și așa mai departe.”
Absolut toate soluțiile, pe care le-am putea identifica, au un numitor comun: responsabilitatea.
Responsabilizarea fiecăruia dintre noi este nu numai necesară, ci și obligatorie. Doar așa putem face ca toate celelalte măsuri să devină eficiente.
„Sterilizarea este o parte a programului, extrem de importantă, dar nu singura. Ea, dacă merge singură, nu rezolvă problema, trebuie să meargă mână în mână cu responsabilitatea, cu programe de adopție, cu programe de educație în școli, cu microcipare, cu vaccinare și cu amenzi!”, a mai precizat Anca Tomescu, președintele Animal Society
Printre posibilele soluții, care să rezolve aceste probleme ale Bucureștiului, se află și cele de natură legală. Cuvântul și mâna legii ar putea deveni răspuns pentru câteva din întrebările noastre.
Conștientizarea este punctul de unde ar pleca avocatul Adrian Cuculis.
„Soluții pot exista, și ele să știți că încep de la conștientizarea a ceea ce are de făcut fiecare și de la cunoașterea fișei postului. Cred că lipsa de educație, de data aceasta juridică, aș spune eu, și lipsa informațiilor cu privire la ce pot face, când și cum pot face anumite chestiuni, cetățenii acestei țări, din nou, duce la niște situații neprevăzute și niște situații tragice. Nu mă refer doar la cazul de săptămâna trecută, care a condus la decesul acelei persoane, mă refer și la cazurile pe care le am eu, unde câinii vecinilor au mușcat copii pe stradă sau unde câinii vecinilor scăpați în drum au mușcat alți cetățeni, care treceau întâmplător pe acolo.”
Colegul nostru, Mircea Apostolescu, a obținut o listă cu posibile soluții, în urma unui interviu realizat cu Răzvan Băncescu, fostul șef ASPA:
„Schimbarea strategiei și aplicarea legii, capturarea tuturor câinilor, cu prioritizarea haitelor și a câinilor agresivi, care prezintă risc iminent, transportul la adăpost, propunerea pentru adopție, sterilizare, după caz, și adăpostire până la punctul în care capacitatea de adăpostire necesită o majorare sau necesită eutanasiere, pentru a face loc noilor capturi.”
În situația în care întâlnește o haită de câini, ce poate face un cetățean al acestui oraș? Unde sună? Pe cine anunță? În lipsa unei conexiuni la internet, care să îți permită să găsești numerele de telefon ale ASPA, ale Poliției Locale ori ale primăriilor, unde poate suna un locuitor al acestui oraș?
„Într-o țară civilizată, așa cum ne dorim noi a fi, unde există numărul unic de urgență, ar trebui ca un simplu apel la 112 să declanșeze un lanț de reacții”, a spus Mircea Apostolescu.
„Știm, de ani de zile, că este implementat 112 la nivelul Uniunii Europene. Și așa este, nu trebuie să sunăm la ASPA, pentru că ASPA este, dacă vreți, o autoritate care funcționează, cumva, la cerere, nu trebuie să facem noi cererea la ASPA. Noi o facem prin ceea ce facem când simțim că suntem amenințați, adică prin Serviciul de urgență, iar ei să dea mai departe, să declanșeze o reacție în lanț”, a adăugat și Adrian Cuculis, avocat.
Soluții există. Ar trebui să existe și o mai bună comunicare între autorități, între autorități și cetățeni. Fiecare dintre noi ar trebui să știe ce are de făcut și fiecare dintre noi ar trebui să înțeleagă că responsabilitatea nu e o noțiune abstractă.
Și, da, 112 ar trebui să devină număr unic și pentru astfel de probleme.
