Pe 27 martie, în fiecare an, este marcată, în întreaga lume, Ziua Mondială a Teatrului. Am povestim mai multe despre importanța acestui act cultural cu Alexandru Papadopol, în „Buna dimineata, Bucuresti”
„Mi-a explicat cineva odată, un psiholog, că actoria este o responsabilitate individuală 100%. Asta îți dă un fel de emoție. Când urci pe scenă nu te mai ajută nimeni, ești tu singur cu rolul și cu partenerii. Porți o responsabilitate a momentului respectiv, este totul la timpul prezent”, mărturisește actorul.
„A folosi cuvântul „trac” e un lucru rău în teatru. Pentru că emoțiile pot fi fertile, dar tracul te paralizează. Cu toate astea, plăcerea este imensă, e un paradox”, dezvăluie Alexandru Papadopol.
„Un soi de obișuință, repetițiile și încrederea. Meseria asta funcționează foarte mult pe bază de încredere și de inspirație. Să fii inspirat de o personalitate care este mai mare decât a ta”.
„Și eu sunt un om foarte superstițios, pentru că nicio reprezentație nu seamănă una cu alta. Atunci, neștiind ce se întâmplă, existând doza asta de inefabil, ai tot felul de superstiții. Intru cu dreptul pe scenă întotdeauna, asta e una din supertițiile de bază”, povestește cu spirit de glumă actorul, despre superstițiile care pot exista în teartu.
„Nu se fluieră în teatru, nici eu nu am fluierat. În termini generici, se referă la umilința față de meserie. Să crezi, în adâncul sufletului tău, că meseria asta și treatrul, ca instituție și fenomen, sunt mai sus decât tine. Așa se și spune, că teatrul este biserică, este ceva deasupra ta. Este o vorbă foarte bună care spune că nu teatrul are nevoie de tine, ci tu ai nevie de teatru”, continua Papadopol.
„Dem Rădulescu, care a fost profesorul meu, spunea că actoria nu este meserie de 5 ani. Adică tu nu poți spui „eu 5 ani de zile am fost cel mai bun actor”. Actoria se face până la bătrânețe”, își amintește actorul.
