Omul este o lume complexă. Fiecare gând, fiecare reacție, pleacă dintr-un univers interior de interogații și de decizii, de optimism sau de pesimism, de lucruri știute și lucruri care stau ascunse în unghere de minte. Una dintre oglinzile care îl pun față în față cu propriul sine este desenul. Fiecare linie, fiecare pată de culoare dezvăluie lumea sa interioară. Ce rol joacă arta în cunoașterea de sine? Am aflat răspunsul de la Alexandrina Carmen Ene, doctor în psihopatologie și procese creatoare, psihoterapeut și artist și de la Roxana Melnicu, redactor-șef al revistei Psychologies, invitatele Ioanei Brușten #InComunitate.
Together Under the Sun, este titlul care va reuni lucrările Alexandrinei Carmen Ene într-o expoziție ce vrea să arate că terapia prin artă este și călătoria omului către sine.
„Nu este întâmplător faptul că acest titlu, pur și simplu, a răsărit după ce am finalizat o pictură și, practic, mi-am dat seama că omul contemporan este tot mai însingurat și tot mai izolat, deși pare că este în conexiune cu ceilalți prin social media, este tot mai însingurat în bula lui, în care are, din ce în ce mai mult, mai mult acces către online și mai puțin acces către interacțiune directă, și asta poate să creeze senzația că foarte multe lucruri sunt posibile. În egală măsură, realitatea este că suntem cu toții în aceeași barcă a umanității și a acestei condiții, sub acest soare care ne poartă de la răsărit spre apusul vieții, și asta înseamnă că suntem ființe care purtăm în noi foarte multe vulnerabilități, foarte multe sensibilități.”, spus Alexandrina Carmen Ene, doctor în psihopatologie și procese creatoare, psihoterapeut și artist.
Spațiile online de socializare tind să ne acapareze din ce în ce mai mult, iar asta în detrimentul întâlnirilor în viața reală. Acest lucru ne predispune către izolare și însingurare, iar realitatea poate suferi modificări în funcție de felul în care alegem să ne prezentăm celorlalți, pe rețelele de socializare.
„Cel puțin, din punct de vedere psihologic, ca și concept psihologic, este în trend acest concept al vulnerabilizării omului modern, această tendință de apropiere de miezul nostru, de vulnerabilitate și de ceea ce suntem noi, în esența noastră, adică de această autenticitate dar, în egală măsură, există și o tendință contrară, de a ascunde imperfecțiunile, de a crea niște imagini, niște imagini de păpuși, aproape de plastic, pentru că dincolo de un ecran pot să par ce vreau eu să par, adică să atrag atenția, așa cum îmi doresc eu să atrag atenția, mai ales dacă n-am avut genul ăla de atenție, de iubire, pe care mi-aș fi dorit să o primesc atunci când eram copil, de exemplu, și atunci descopăr dintr-o dată că pe Facebook, pe Instagram, pe TikTok pot să fiu așa cum vreau eu, pot să am fața aceea fără riduri, chiar dacă poate nu mai am 20 de ani, și asta mă poate să ducă spre forme de vinovăție, spre forme de rușinare cu ceea ce sunt, mai ales dacă sunt într-o zonă de imaturitate emoțională și non acceptare a ceea ce sunt eu”, a mai spus Alexandrina Carmen Ene, doctor în psihopatologie și procese creatoare, psihoterapeut și artist.
Trebuie să vedem arta ca pe o șansă a descoperirii personale. Ceea ce ne dezvoltă spiritual se poate transforma într-o metodă de terapie, dacă ne lăsăm ghidați de un specialist. „Chiar și în lumea artei, un psihoterapeut îți poate fi un ghid extraordinar, pentru a integra mai bine ceea ce arta îți oferă.”, ne-a spus și Roxana Melnicu, redactor-șef al revistei Psychologies
„Eu cred că arta este cel mai bun vehicul pentru starea de bine și cred că lucrurile de care avem cea mai mare nevoie ar fi , poate paradoxal, cultura și arta. Pentru că, în acest spațiu căruia psihologii, psihanaliștii îi spun tranzițional, se naște atât fenomenul cultural, cât și terapia noastră, acest spațiu de joc, în care ne putem procesa ușor, cu toții, toate gândurile conștiente și inconștiente. De aceea apreciem ce face Carmen cu această expoziție și toate demersurile ei care unesc, care reușesc să aducă împreună aceste două lumi, lumea artei și lumea psihoterapiei. Chiar și în lumea artei, un psihoterapeut îți poate fi un ghid extraordinar, pentru a integra mai bine ceea ce arta îți oferă, pentru că participarea la artă este de două feluri, aceea de creator și cea de spectatori, dar spectatorul nu e niciodată spectator pasiv, este și el participant și prin mijlocirea unei minți antrenate de psihoterapeut, aceste roluri se pot uni. Această unire are rolul terapeutic de procesare a tuturor traumelor, problemelor, practic este o cale de dezvoltare.”( Roxana Melnicu)
Actul de cunoaștere prin artă presupune o simbioză între culoare, apă, ustensile, gânduri, trăiri. Artistul lasă părți din el în fiecare lucrare și astfel arta lui prinde formă și devine o exprimare fluidă a sinelui.
„Începe să se creeze un fel de dialog între pânză, culoare și ceea ce se întâmplă în mine și parcă și pânza îmi zice, uite, aici mai e nevoie de ceva, mai adaugă ceva. Mai adaugă puțin albastru.
(…) dacă mai adaug și apă după aceea, în funcție de ce am senzația că îmi cere pânza, de fapt părți din mine, îmi cer anumite elemente, se creează un dialog intra-psihic între ceva din interiorul meu pe care încep să-l scot în afară, care nu rămâne fix, rigidizat și intră într-un fel de modelare, transformare, până încep să văd forme.”, a spus Alexandrina Carmen Ene, doctor în psihopatologie și procese creatoare, psihoterapeut și artist, care a mai adăugat:
„Am ales lumea vegetală, pentru că, pe undeva e o formă de, să zicem, translatare a agresivității pe care o văd în interacțiunile citadine zilnice și în interacțiunile din social media, și pe care, să zicem, un portret n-ar putea să o sublimeze atât de bine, cum o poate face o floare.
Florile mele nu sunt simple plante, practic reproduc reminiscențe ale zilei, instantanee ale trăirii și, într-adevăr, din ce în ce mai mult, simt nevoia să le fac petalele transparente, apropo de autenticitate și de a se vedea cerul, a se simți brizele de aer.”
Lumea florilor Alexandrinei Carmen Ene este una specială. Este o lume a transparențelor în care lumina vindecă, o lume în spectatorul se poate identifica cu ele. O lume a jocului atât de necesară fiecăruia dintre noi.” Simplul act de a îți da voie să te joci este un progres spiritual enorm, este o trambulină, dincolo de care poate veni dezvoltarea ta”, a mai adăugat Roxana Melnicu, redactor-șef al revistei Psychologies.
„Umaniflori este conceptul ei( n.r. – al Alexandrinei Carmen Ene), este inventat de ea, cred că n-a mai fost conceptualizat în acest mod și este un mod foarte frumos și foarte plastic. mă Noi, oamenii, ne-am identificat de-a lungul mileniilor cu tot felul de plante, inclusiv cu grâul, dar această identificare a relațiilor noastre, prin intermediul florilor îi este ei particulară. Universal, în ceea ce face Carmen, este această pornire spre a lucra asupra spațiului de joc al artei și de a îl face să fie expresiv și transformator pentru fiecare dintre noi. I se spune terapie prin artă, de fapt este o dezvoltare prin artă, este o transformare prin artă, este un proces întreg pe care îl poate ghida într-un mod foarte subtil și de care avem foarte mare nevoie. Avem nevoie de aceste abordări terapeutice foarte blânde și indirecte, care lucrează într-un spațiu de proiecție și care nu vin să te agreseze, ci dimpotrivă, să-ți măgulească cumva creativitatea. Simplul act de a îți da voie să te joci este un progres spiritual enorm, este o trambulină, dincolo de care poate veni dezvoltarea ta”
Află aici și alte secrete ale terapiei prin artă și despre criticul tău interior.
