Ziua Internațională a Muncitorilor, cunoscută drept „Ziua Muncii” în majoritatea țărilor”, este o sărbătoare care își are originea în mișcările de protest ale muncitorilor americani care au militat pentru scurtarea zilei de muncă.
La 1 mai 1886, aproximativ 200.000 de muncitori americani au organizat o grevă la nivel național pentru o zi de lucru de opt ore, în contextul în care, la acea vreme, era normal să se lucreze 12-14 ore pe zi.
Protestul a făcut parte din ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „afacerea Haymarket”.
În data de 1 mai a acelui an, Chicago a fost locul unei demonstrații sindicale majore în sprijinul zilei de lucru de opt ore. Protestele de aici au fost menite să facă parte din mai multe zile de grevă. Însă pe 3 mai 1886, o grevă la uzina McCormick Reaper din oraș a devenit violentă; a doua zi, o întâlnire pașnică la Haymarket Square a escaladat rapid.
Sute de lideri sindicali și simpatizanți au fost ulterior adunați, iar patru dintre aceștia au fost executați prin spânzurare, după un proces care a fost văzut ca o eroare judiciară .
Pe 5 mai, în Milwaukee, Wisconsin, miliția de stat a tras asupra unei mulțimi de greviști, ucigând șapte dintre aceștia.
În 1889, Conferința Socialistă Internațională a declarat că, în comemorarea „afacerii Haymarket”, 1 Mai va fi o sărbătoare internațională a muncii.
În Uniunea Sovietică, liderii au îmbrățișat noua sărbătoare, crezând că va încuraja muncitorii din Europa și Statele Unite să se unească împotriva capitalismului. Ziua a devenit o sărbătoare semnificativă în Uniunea Sovietică și în țările din blocul de Est, cu parade uriașe, inclusiv una în Piața Roșie din Moscova, prezidată de funcționari de vârf ai guvernului și ai Partidului Comunist, sărbătorind muncitorul și arătând puterea armatei sovietice.
În Germania, Ziua Muncii a devenit sărbătoare oficială în 1933, după ascensiunea Partidul Nazist. În mod ironic, Germania a abolit sindicatele libere a doua zi după stabilirea sărbătorii, distrugând practic mișcarea muncitorească germană.
Dar în SUA, atitudinile anticomuniste din timpul Războiului Rece, precum și opoziția față de unitatea clasei muncitoare, au determinat autoritățile să suprime asocierea zilei de 1 Mai cu mișcările muncitorești.
Președintele Dwight D. Eisenhower a declarat în schimb 1 mai „Ziua Loialității” și a declarat că va fi „o zi specială pentru reafirmarea loialității față de Statele Unite ale Americii și pentru recunoașterea moștenirii libertății americane”. Statele Unite sărbătoresc de fapt Ziua Muncii în prima zi de luni a lunii septembrie.
În zeci de țări din întreaga lume, 1 Mai a fost recunoscută ca sărbătoare publică și continuă să fie sărbătorită cu picnicuri și petreceri, în timp ce servește drept prilej pentru demonstrații și mitinguri în sprijinul muncitorilor.
Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.
În România, ziua de 1 Mai a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890 și a fost numită „Ziua Solidarităţii Oamenilor Muncii“.
Totuşi, sărbătoarea a devenit un eveniment de amploare abia după instaurarea regimului bolşevic, cu ajutorul Armatei Roşii.
În perioada regimului comunist, de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde, potrivit Wikipedia. Coloane de oameni, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe.
După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment și îl sărbătoresc în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte.
