Am citit „Aku-aku” într-o perioadă a adolescenței în care devoram textele științifico-fantastice pe bandă rulantă și îmi amintesc că titlul m-a făcut să cred că este vorba despre o nouă specie de extratereștri, iar imaginea de pe copertă a contribuit cu siguranță la această impresie.
Aveam așteptări foarte mari de la acel colos din piatră cu pălărie roșie care, speram eu, a sosit și el pe Pământ pentru ca noi să avem încă un inamic venit din spațiu cu care să ne luptăm.
Firește că la începutul lecturii am fost dezamăgit, nu înțelegeam cât mai durează până când începe super acțiunea, dar acest sentiment m-a părăsit după doar câteva pagini, pentru că după aceea romanul norvegianului Thor Heyerdahl m-a acaparat pur și simplu și am uitat complet că eu îmi propusesem să citesc toată viața numai SF-uri.
„Aku-aku” ar putea părea însă un roman fantastic pentru că Insula Paștelui, locul spre care Heyerdahl a condus expediția sa arheologică din 1955, este un teritoriu parcă desprins dintr-o lume nepământeană. Așa că nu a mai fost nevoie să caut în universul imaginat de autorii literaturii de anticipație zone misterioase în care trăiesc locuitori a căror istorie și scriere reprezintă o enigmă, pentru că descoperisem că și în lumea reală, ce pe nedrept mi se părea plictisitoare, există lucruri absolut uluitoare despre care puteam afla.
În cei aproape șaptezeci de ani care au trecut de la acea expediție, parte din teoriile pe care le expune în carte Heyerdahl au fost infirmate sau nu au fost în mod științific confirmate. Metoda prin care a demonstrat cum au fost transportate uriașele statui în urmă cu sute de ani pe distanțe lungi de către locuitori insulei este discutabilă, la fel și analiza sa cu privire la originea peruviană a primilor nativi.
Dacă cercetările din viitor vor stabili că petroglifele și tăblițele rongorongo descoperite de Heyerdahl reprezintă o formă de proto-scriere, atunci vom ști cu certitudine că Insula Paștelui este unul din locurile în care omenirea a inventat scrisul, doar că din păcate nimeni nu a reușit până acum să-l descifreze…
Însă dincolo de toate aceste teorii ce necesită în continuare un studiu amănunțit, cercetările pe care acest neobosit explorator, arheolog și etnograf nordic le-a făcut pe parcursul întregii sale vieți sunt de o deosebită importanță pentru înțelegerea culturii și civilizației polineziene. Consider că este injust ca Thor Heyerdahl să nu fie la fel de cunoscut și de apreciat așa cum au fost Fridtjof Nansen, Roald Amundsen, Leif Eriksson sau alți excepționali exploratori pe care Norvegia i-a oferit lumii.
