Ingrată misiune pentru extraterestrul trimis de o civilizație super-avansată cu scopul de a rezolva definitiv situația planetei noastre, considerată a fi înapoiată și fără șanse de vindecare.
Văzând prin ce este nevoită să treacă sărmana ființă, trebuie să recunosc că am simțit o reală compasiune pentru destinul tragic pe care a fost nevoită să-l înfrunte.
Oamenii. Ființe diforme, incapabile să miște ceva doar cu puterea gândului, și care umblă pe două picioare de colo-colo fără noimă… Ciudățenii ale naturii, absolut dezgustătoare, care mănâncă și se îmbracă, scuipă și tușesc, dorm și beau tot soiul de lichide bizare.
Ce extraterestru decent și-ar dori să întâlnească așa ceva, și mai mult decât atât, să trebuiască să se și ocupe de această rasă imperfectă?
Din fericire, la fel ca în atâtea alte romane sau filme SF, salvarea speciei noastre va veni tot de la extraterestrul vizitator care, descoperind treptat că pe lângă nesfârșita serie de defecte, mai există și oarece calități, începe să ia în considerare și varianta în care omenirea mai merită totuși o șansă.
Ce mi se pare foarte interesant, și trist deopotrivă, este că oamenii clachează adeseori atunci când vine un moment în care este necesar să dea dovadă de umanitate, astfel că mulți scriitori atribuie acest rol unor personaje imaginare, venite din alte lumi.
