Castelul Peleş din Sinaia, reşedinţa de vară a regilor României, este unul din cele mai frumoase din România, dar şi din Europa.
Construit între anii 1873 – 1914, la Sinaia, castelul Peleş a fost reşedinţa cuplului regal Carol I şi regina Elisabeta.
Peleşul a fost ridicat la ordinul regelui Carol I, care a supravegheat personal amenajarea lui. După o vizită la Sinaia, pe atunci un sat de munte denumit Podul Neagului, Carol I rămâne impresionat de frumuseţea locului şi decide să construiască acolo un palat demn de familia regală.
În 1872, acesta achiziţionează terenul, iar piatra de temelie se pune în 1875. Sub ea au fost înropate câteva zeci de monede de aur, primele gravate cu chipul lui Carol I.
Castelul a fost inaugurat în 1883.
Construcţia, la care au participat peste 300 de muncitori, a durat între anii 1873 şi 1914 şi a fost realizată după planurile arhitecţilor Johannes Schultz şi Karel Liman.
Peleşul a dobândit, în timp, o mare importanţă, devenind reşedinţa de vară a familiei regale, dar şi locul unde s-au ţinut importante întruniri politice, precum Consiliile de Coroană.
După 1914, castelul Peleş şi-a exersat în continuare funcţia de reprezentare şi de muzeu, fără a mai fi însă locuit timp 6 luni pe an, aşa cum obişnuia suveranul fondator.
Până în 1947, devine spaţiu aulic pentru vizitele oficiale sau găzduieşte ceremonii cu caracter militar.
Cel mai important eveniment organizat la Sinaia şi găzduit de castelul Peleş până la abdicarea Regelui Mihai, în decembrie 1947, a fost legat de sărbătorirea semicentenarului castelului în anul 1933 de către Regele Carol al II-lea (1930-1940).
În perioada ianuarie – martie 1948, castelul este închis din ordinul autorităţilor comuniste, iar bunurile de patrimoniu sunt inventariate.
Cea mai mare parte a colecţiilor de pictură, mobilier, textile, piese de artă decorativă şi cărţi au fost transferate la Muzeul de Artă din Capitală.
Din luna mai a aceluiaşi an, alte piese au intrat în custodia diferitor instituţii de cultură din marile oraşe ale României, Bucureşti, Braşov, Sibiu etc.
Din anul 1953, castelul devine Muzeu Naţional, deschis publicului larg, în timp ce celelalte imobile situate pe domeniul Peleş, precum castelele Pelişor, reşedinţa particulară a celui de-al doilea cuplu regal, Ferdinand I, Maria şi Foişor, fosta Casă de vânătoare a primului Rege al României şi reşedinţă a regilor Carol al II-lea şi Mihai I vor deveni case de creaţie şi odihnă pentru scriitorii, muzicologii şi artiştii plastici agreaţi de regimul comunist.
Două decenii mai târziu, în anul 1975, starea de conservare tot mai critică a imobilului determină măsura închiderii acestuia şi evacuarea unei părţi importante a patrimoniului muzeal în depozitele amenajate într-un vechi conac boieresc al familiei Bibescu din Posada, localitate situată la cca 20 de km sud de Sinaia.
Între anii 1966 şi 1982, într-o fostă dependinţă a castelului regal, situată în apropierea acestuia, a fost amenajat Muzeul de Artă Decorativă (Ceramica), ce valorifica piese reprezentative din vechile colecţii regale.
Concomitent cu lucrările masive de restaurare, castelul găzduieşte până în 1989, anul înlăturării regimului comunist în România, o serie de vizite de şefi de stat.
Din 1990, respectiv 1993 şi până azi, castelele Peleş şi Pelişor sunt redeschise spre vizitare.
În anul 2007, după cinci ani de negocieri între Statul român şi Casa regală, se ajunge la un acord, prin care castelul Peleş, castelul Pelişor, precum şi întregul domeniu Peleş alcătuit din fostele dependinţe regale, au reintrat în proprietatea Regelui Mihai I (1927-1930, 1940-1947), dar continuă să fie administrate de statul român.
Excepţie face castelul Foişor, clădire inaugurată în anul 1881. Acordul cu Casa regală, expirat în anul 2009, în cazul castelului Pelişor şi în 2010, în cazul castelului Peleş, a fost din nou prelungit.
În 1932, Foişorul a căzut pradă unui incendiu devastator.
A fost reconstruit un an mai târziu în perioada Regelui Carol al II-lea (1930-1940). În anii 1970, clădirii iniţiale i s-a adăugat o aripă nouă şi interioarele au suferit modificări semnificative.
După 1989, clădirea a devenit vilă de protocol a preşedinţiei României, statut pe care continuă să îl păstreze.
Elaborarea planurilor iniţiale ale castelului Peleş i-au fost încredinţate arhitectului Wilhelm von Doderer (1825-1900), profesor la Technische Hochschule din Viena.
Doderer a înaintat suveranului trei propuneri de proiecte arhitectonice, inspirate din arhitectura castelelor renascentiste franceze de pe valea Loirei, ca şi din stilul edificiilor vieneze de pe Ringstrasse.
Proiectele sunt respinse de către Carol I în 1876, iar conducerea lucrărilor este încredinţată arhitectului german, Johannes Schultz, care elaborează planurile castelului în prima sa fază de construcţie (1879 – 1883).
Clădirea cu aspect de chalet elveţian, compusă din două etaje propusă de Schultz, era decorată la exterior în stil german, Fachwerk.
La 1890, este construită pe locul terasei acoperite de pe aripa de sud, Sala Maură, după proiecte atribuite arhitectului francez, Émile André Lecomte du Noüy, discipolul celebrului arhitect francez, Violet Le Duc.
În anul 1894, la conducerea lucrărilor este numit arhitectul ceh, Karel Liman (1860 ? – 1928).
Sub coordonarea sa, între 1895-1897 sunt amenajate Capela reginei Elisabeta de la etaj, Apartamentele principeselor de Wied şi Hohenzollern de pe latura de nord şi Mezaninul.
În anul 1884 este instalată reţeaua electrică, castelul dispunând de un grup electrogen propriu, iar la 1897 este construită centrala electrică.
Între anii 1903 – 1906, Liman proiectează Galeria de marmură, Sala de concerte, Sala mică de muzică şi Baia reginei şi amenajează încăperi la nivelul al II-lea, corespondentul primei Mansarde: camera doamnei Mavrogheni, marea doamnă a Palatului şi apartamentele oaspeţilor din aripa de nord a castelului.
Între 1906-1914, se întreprind lucrările de amenajare a teraselor exterioare. La 1906 este înălţat turnul central al castelului, unde un an mai târziu a fost montat ceasul cu trei cadrane, creaţie a Fabricii de ceasuri de turn a Curţii regale din Bavaria, Johann Mannhardt.
Totodată, sunt amenajate Sala veche de muzică, Sala Florentină şi Sala Coloanelor, pe locul primei Camere de şah, iar Sufrageria regală este extinsă.
La etaj, pe aripa de nord, este construit Apartamentul primului ministru.
Între anii 1905 – 1906, sunt concepute vastul Apartament imperial, compus din Salon mare, Salon mic, Dormitor, Budoir, Baie şi Camera valetului şi Apartamentul principilor moştenitori, Ferdinand – Maria.
În anul 1906, au loc modificări ale Sălii de teatru de la Parter. Tot acum, sala este adaptată proiecţiilor cinematografice, prin amenajarea cabinei de proiecţie.
Aparatura cinematografică a fost modernizată în 1939, de Societatea Concordia din Bucureşti, la cererea expresă a regelui Carol al II-lea.
Între anii 1908 – 1911, este definitivată construcţia Sălilor de arme, ca şi decoraţia Sălii Florentine, după planurile arhitecţilor Karel Liman şi Ferdinand de Tiersch, acesta din urmă, consilier al regelui Ludovic al II-lea al Bavariei.
Între anii 1907 şi 1911, este amenajat Holul de onoare pe locul celei de-a doua curţi interioare, principala sală de recepţie a castelului.
Holul este decorat în stilul Renaşterii germane, cu subtile accente baroce, de către Bernhard Ludwig din Viena, care colaborează strâns cu arhitectul Liman.
Modelul de inspiraţie al sălii îl constituie Sala Fredenhagen a Palatului Camerei de Comerţ din Lübeck. În paralel, sunt construite la Parter, Sala de şah şi Sala de biliard, în continuarea Sălii maure.
În sfârşit, între anii 1911-1914 este amenajată terasa cu busturi de împăraţi romani, iar pe aripa de sud-est, este proiectată Sala consiliilor de către arhitectul Liman şi decoratorul vienez, Bernhard Ludwig.
Moartea regelui Carol I la 27 septembrie 1914, marchează finalul vastului proiect arhitectonic coordonat de suveran.
Castelul Peleş reprezintă, atât prin valoarea sa istorică, cât şi prin cea artistică, unul din cele mai importante monumente din România, dar şi din Europa.
Iată câteva lucruri de şitut despre istoria acestui edificiu impresionant:
1. Castelul este construit pe domeniul regal de la Sinaia, teren achiziţionat de principele Carol în anul 1872 după ce acesta s-a îndrăgostit de magnificul peisaj montan din zonă.
2. Construcţia începe în luna august a anului 1873 şi a fost finanţată atât din conturile particulare ale principelui, cât şi din fonduri publice.
3. Planurile castelului au fost realizate de arhitectul german Johannes Schultz, care a câştigat simpatia lui Carol cu o arhitectură neo-renascentistă de inspiraţie germană.
4. La sfârşitul secolului al XIX-lea, castelul Peleş se număra printre cele mai moderne reşedinţe regale europene, beneficiind de electricitate, lift interior şi încălzire centrală.
5. Prima etapă a construcţiei a fost finalizată în 1883 şi a necesitat fonduri de aproximativ 6,5 milioane lei-aur (astăzi circa 50 milioane de dolari)
6. Aici se naşte în 1893 viitorul Carol al II-lea, fiind primul moştenitor al tronului născut pe pământ românesc.
7. Sub piatra de temelie a castelului sunt îngropate primele monede româneşti cu chipul regelui Carol I (monede interzise de suzeranitatea otomană).
8. Castelul, finalizat în 1914, are 170 de camere şi mai mult de 30 de băi. În plus, în jurul castelului au mai construite edificii adiţionale precum castelul Pelişor (ca reşedinţă pentru Ferdinand şi Maria), sau Foişorul (iniţial cabana de vânătoare a regelui Carol).
9. După abdicarea regelui Mihai, în 1948 castelul Peleş este confiscat de autorităţle comuniste, fiind declarat muzeu în 1953.
Ulterior, în perioada 1975-1990, castelul va fi închis publicului.
10. Castelul beneficiază de un patrimoniu artistic impresionant constând în colecţii de vitralii,mobilier şi arme ce conţin piese datând încă din secolul al XV-lea.
Din anul 1953, castelul Peleş a fost transformat în muzeu, iar din cele 166 de încăperi se vizitează doar cele mai importante camere: dormitorul regal, sufrageria, biblioteca regală, sălile de arme, sala de muzică, sala de teatru şi holul de onoare.
Turul castelului durează aproximativ 45 de minute, iar turul care parcurge etajul 1, 2 şi 3 durează două ore.
Sursa stire www.peles.ro
