Pe 5 octombrie îi sărbătorim pe profesorii noștri, cei care au făcut din educație o misiune de zi cu zi. Am vorbit despre ce înseamnă să fii profesor, despre pasiunea pentru această profesie, despre obiective și implicarea în procesul educațional și, nu în ultimul rând, despre vocația pentru această meserie, cu Prof. Univ. Dr. Ovidiu Pânişoară – doctor în Științele Educației, invitatul Ioanei Brușten #InComunitate
„Educația înseamnă faptul că tu poți să stai și acasă, poți să citești, copiii pot să citească, pot să se dezvolte. Faptul că un copil își face acum o temă, sau că se uită pur și simplu la un material care poate avea un impact educativ. Ce înseamnă material educativ? Trebuie neapărat să privească ceva cu scop educativ sau trebuie să-l învățăm să privească orice și apoi să facă ceva bun? Putem privi această problemă din perspectiva unui bucătar: un bucătar bun face, din ce are în cămară, ceva minunat, iar un bucătar prost nu este în stare nici cu ingrediente foarte bune, și nici cu foițe de aur să facă ceva. Noi trebuie să facem din copilul acesta un bucătar al propriei vieți, un bucătar bun.”
În era în care inteligența artificială își face tot mai mult simțită prezența, în care orice click îți deschide un portal către informație, sistemul actual de învățământ ar trebui să joace un rol diferit. „Școala nu mai este furnizorul de informație, este selectorul de informație.”, spune Prof. Univ. Dr. Ovidiu Pânişoară.
„Eu cred că inteligența artificială este un risc imens, dar este și o șansă fantastică, iar șansa fantastică este că ne împinge să ieșim din această dulce și confortabilă, până la un punct, mediocritate a modului de a ne dezvolta.
Racile școlii de acum sunt împrumutate din avantajele școlii de demult. Atunci școala trebuia să fie așa, pentru că era unicul furnizor de informații. La momentul acesta, în care copilul are informația la un click distanță, școala trebuie să-și schimbe modul vedea lucrurile.”
Ca să avem un sistem de învățământ performant și optimizat, acesta ar trebui să înceapă o reformă care să aibă în centrul ei interesul actual al copilului. Nu este suficientă o cosmetizare a educației. „Pentru elev este important ce învață, cum învață și dacă ceea ce învață este adaptat nevoilor sale.”, a mai spus Ovidiu Pânişoară.
„Legile educației trebuie să aibă în vedere elevul, firul ierbii, ceea ce nu se întâmplă cu legile educației de până acum. Nu toate schimbările sunt greșite, unele sunt bune, din nou vopsim o clădire fără să ne uităm la structura de rezistență. Schimbați programele școlare pentru că elevul intră în interacțiune cu manualul care este produsul acestor programe. Elevul nu intră în interacțiune nici cu structura curriculară, nici nu intră în interacțiune cu nu știu ce sistem de formare a profesorilor.”
Oameni cu vocație pentru domeniul lor de activitate nu sunt foarte mulți. În educație este la fel. Dar orice domeniu are nevoie de profesioniști, pentru a funcționa foarte bine.
„Evident că e bine să ai vocație. Dar dacă vorbim de vocația profesorilor, hai să ne gândim unde putem găsi sute de mii de profesori, la nivelul țării, care să aibă vocație. Vocație socio – umană, da, să le placă să lucreze cu oamenii, da, dar strict cu vocație de profesori, probabil că sunt destul de puțini. Atunci, ceilalți ar trebui să fie profesioniști. Avem nevoie de profesori care să facă bine treaba, să fie bine pregătiți, să știe cum să lucreze.” – Prof. Univ. Dr. Ovidiu Pânişoară
În mod ideal, responsabilitatea educației ar aparține atât părinților, cât și profesorilor. În viața de zi cu zi nu se întâmplă așa. Pedagogia rămâne, până la urmă, instrumentul de lucru al profesorilor.
„O să spun că responsabilitatea părintelui nu este un element pe care noi putem să-l ținem sub control. Părintele este un dat. Singurul profesionist în educație, din această ecuație, este profesorul. De aceea, responsabilitatea profesorului este mult mai mare. Te naști cu iubirea față de copil, dar educația trebuie să o înveți, pentru că este o tehnologie. Din acest motiv eu le spun de multe ori profesorilor: pedagogia este instrumentul cel mai important din mâinile voastre.”
