Astazi,Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” a organizat ceremonia anuală de comemorare a victimelor Holocaustului, la Memorialul Victimelor Holocaustului în București.
În urmă cu 82 de ani începea deportarea evreilor din Basarabia, Bucovina de Sud și Bucovina de Nord în Transnistria. Doar în octombrie 1941, peste 35.000 de evrei, majoritatea copii, bătrâni, femei, din Dorohoi, Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Rădăuţi, Gura Humorului şi alte localităţi din vecinătate au fost escortați în Transnistria. Clipele dinaintea deportării sunt descrise de Miriam Korber Bercovici, vestit medic pediatru dar pe vremea aceea o adolescentă în jurnalul ținut pe când se afla la Atachi, în Transinisria:
„Nu ne-am dat seama ce ne aștepta, era un vis. […] Nu ne închipuiam că s-ar putea să ne smulgă cu totul din casa noastră. […] Cine are o imaginație așa de neagră?”
Miriam Korber Bercovici – deși si-a pierdut in Holocaust membri de familie si prieteni- s-a numărat printre supraviețuitori. Ea dar si sora ei Silvia Korber Hoișie a fost unul dintre putinii supraviețuitori care s-au întors și au putut să își continue viața. Ambele aveau să devină medici vestiți: Miriam care de curând a împlinit venerabila vârstă de 100 de ani a fost un vestit pediatru iar Silvia –care a trecut la cele veșnice acum 2 ani – a rămas in istoria medicinii drept mama ”Polidinului” un medicament care a vindecat multi oameni, deoarece a condus echipa care a elaborat acest ser.
Realitatea tragediei pe care cele două surori au cunoscut-o în adolescență când familia lor a fost deportată în Transnistria a demonstrat însă că ura poate da naștere unor tragedii dincolo de orice imaginație:
Astfel peste 300.000 de evrei de origine română sau ucraineană au fost victime ale regimului Antonescu, murind de gloanțe, frig, foame sau boli. Intre aceștia s-au aflat si 212 evrei din Bucuresti dintre care 26 de copii, conform marturiei scriitoarei Sonia Palty –adolescentă la vremea aceea- care locuia pe strada G-ral Berthelot si a fost deportată în Transnistria împreună cu întreaga sa familie. Marturiile ei sunt consemnate in cartea sa de memorii ”Evrei , treceți Nistru” dar si interviului pe care l-a acordat Centrului de Istorie Orală al Radiodifuziunii Române, interviu realizat de Octavian Silvestru.
De asmenea, au fost deportați 25 000 de romi dintre care 11 000 au fost exterminați în Transnistria -în județele Balta, Golta, Berezovka, Oceacov- de către autorităţile române, ca urmare a politicii rasiale a regimului Antonescu.
Aveau să își piardă viața peste 13.000 de evrei în timpul episoadelor sângeroase din ianuarie 1941 la București și iunie 1941 la Iași.
Și, de asemenea, 90% din cei 135.000 de evrei din Transilvania de Nord, deportați în lagărul de la Auschwitz-Birkenau începând cu luna mai 1944 au fost exterminați din responsabilitatea Germaniei naziste și cu deplina colaborare a autorităților ungare.
La ceremoniade astazi au luat parte reprezentanți ai Administrației Prezidențiale, Guvernului, Corpului Diplomatic, ai comunităților evreiești și rome și grupuri de elevi din București, membri ai comuntăților evreiești si rome. S-au rostit discursuri care s-a subliniat faptul că a uita victimele, pe cei care au fost persecutați, exterminați pentru simplu fapt că au fost considerați altfel înseamnă a fi complice cu atrocitățile comise și poate chiar încurajarea extremismului actual. S-a arătat în aceste alocuțiuni că acum 20 de ani , Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului din România, prezidată de Elie Wiesel dezgropa această pagină de istorie recentă, deschizând calea statului român spre asumare și promovarea memoriei, ceea ce arată că aplecându-se și asupra acestui capitol al istoriei România s-a maturizat iar românii zilelor noastre au ales să nu se mai lase amăgiți de ideologii care propagă ura. Totodată a fost arătată și lăudată initiativa Ministerului Educatiei de a introduce în școli cursuri despre ”Istoria Evreilor si Holocaust”, despre robia romilor și despre comunism.
Tot în aceste alocuțiuni a fost subliniată și solidaritatea românilor cu cetățenii Statului Israel care sunt greu încercati în aceste zile.
A avut loc, de asemenea, o ceremonie de depunere de coroane la monumentul Holocautului în memoria victimelor evrei si romi.
La ceremonia depunerii de coroane participă reprezentanți ai Administrației Prezidențiale, Guvernului, Corpului Diplomatic, ai comunităților evreiești și rome și grupuri de elevi din București.
„Nu ne-am dat seama ce ne aștepta, era un vis. […] Nu ne închipuiam că s-ar putea să ne smulgă cu totul din casa noastră. […] Cine are o imaginație așa de neagră?”
Astăzi, a uita victimele, pe cei care au fost persecutați, exterminați pentru simplu fapt că au fost considerați altfel înseamnă a fi complice cu atrocitățile comise și poate chiar încurajarea extremismului actual. În urmă cu 20 de ani însă, Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului din România, prezidată de Elie Wiesel dezgropa această pagină de istorie recentă, deschizând calea statului român spre asumare și promovarea memoriei.
