”Orașul Luminii” , în regia lui  Cristi Juncu, premieră, vineri, la Teatrul Nottara

Sursa foto: Teatul Nottara

Orașul Luminii/ Shining City, unul dintre cele mai de succes texte ale lui Conor McPherson, „cel mai bun dramaturg al generației sale”, așa cum îl numește The New York Times, este adus pe scena Teatrului Nottara de Cristi Juncu.  Premiera oficială are loc pe 3 noiembrie, la Sala „George Constantin”, de la ora 19:30.

Într-o sensibilă și nuanțată chestionare a noțiunilor de bine și de rău, povestea care se plasează la granița dintre comedie neagră și dramă psihologică, îmbinată cu note fine de thriller/horror, îi aduce față în față pe doi bărbați care se află la o răscruce existențială. Unul este terapeut, celălalt îi devine pacient, dar relația dintre ei depășește aceste bariere și între ei se naște o nesperată prietenie.

Terapeutul Ian este interpretat de Șerban Gomoi, iar Sorin Cociș, este John, cel care în urma recentei morți a soției, este măcinat de vinovăție. Soția lui Ian, Neasa, este iinterpretată de Sorina Ștefănescu, iar Laurence, tânărul căruia viața i-a dat cele mai dure lecții, de Rareș Andrici.

Scenografia, care reconstituie interiorul unui cabinet ce dă către marele oraș, strălucitor și rece, este semnată de Carmencita Brojboiu, iar muzica originală poartă semnătura Cristinei Juncu.

„Cea mai comună suferință a sufletului e numită impropriu «mustrare de conștiință». Impropriu fiindcă termenul «mustrare» e mult prea blând pentru a defini un chin care e, de multe ori, atroce. Cum se produce vindecarea? Povestind despre sine, pacientul își creează un alter ego, creează un personaj care a trecut prin ceea ce a trecut el însuși, și care preia, prin însăși existența lui, o parte consistentă din povară. Încet-încet, suferindul nu mai e singura ființă care a trăit ce a trăit – povestea lui a dat viață unei creaturi ficționale care e și nu e el în același timp. Ca atunci când te uiți la un film horror și poți experimenta senzația de groază în siguranță. Dacă sufletul ar exista, am putea spune că pacientul, povestind, se îndepărtează încet-încet de propriul suflet. Creează o distanță între sufletul lui bolnav și sine însuși. Și teatrul aspiră la a fi genul ăsta de tratament: identificându-se cu personajul de pe scenă, pacientul/spectatorul parcurge același proces terapeutic, având și avantajul că altcineva a muncit să-i formuleze alter-ego-ul. (Plus că biletul la teatru costă mult mai puțin decât n ședințe de terapie.) Dacă sufletul nu există, vindecătorii – fie ei terapeuți sau artiști – merită din plin stima, recunoștința și banii suferinzilor. Dar dacă sufletul există?” Este întrebarea și provocarea pe care o lansează Cristi Juncu

De aproape 20 de ani, Orașul Luminii este printre cele mai montate piese în întreaga lume. A avut premiera în 2004, la Teatrul West End din Londra, urmând să fie jucată și pe Broadway, cu Brian F. O’Byrne și Oliver Platt, dar și în off-Broadway, cu Matthew Broderick și Billy Carter.

Următoarea reprezentație este programată pe 3 decembrie.

 

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.