Care sunt regulile de care ar trebui să ţii cont cand ai copii mari

Articol de , 12 octombrie 2014, 11:57

Regulile pe care le aplicai când copiii erau mici nu mai au nicio relevanţă când aceştia au crescut, se îndreaptă spre etapa adolescenţei sau spre perioada adultă, este de părere Jane Isay, celebra autoare de cărţi privind relaţia dintre părinţi şi copii.

Cand s-a documentat pentru cartea sa “Mergand pe coji de ou”, Isay a intervievat 70 de familii cu copii mari.

Iar cand cercetarea s-a terminat a avut o concluzie majora: “parintii ar trebui sa-si tina gura inchisa si usa larg deschisa”.

Iata 3 reguli de baza pe care Jane Isay le-a descoperit in urma studiului pe care l-a intreprins pentru realizarea cartii mai sus mentionate.

Regula 1: Pastreaza sfaturile pentru tine

Copiii vor avea senzatia ca le controlezi viata. Oricat de bine intentionati ar fi parintii, copiii isi vor inchipui ca nu sunt buni de nimic, devreme ce – si la aceasta varsta – inca mai sunt “dadaciti”.

Exemplu concret: Doris, o profesoara pensionara, este foarte contrariata ca fiul ei, de 38 de ani, antreprenor, o viziteaza destul de rar, desi locuieste la doar cativa kilometri departare.

Doris se lauda ca a fost o prezenta constanta in viata fiului ei si ca, chiar si acum, continua sa-l sune foarte des si sa-l sfatuiasca ce ar trebui sa faca pentru a-si dezvolta afacerea sau sa-si consolideze relatia cu iubita lui.

“Vreau sa-l ajut”, spunea Doris. Isay, insa, nu este de aceeasi parere. Sa dai sfaturi atunci cand nu ti se cere inseamna sa-ti cresti riscul de a indeparta copilul de tine.

Ce e de facut? Daca nu rezisti tentatiei de a-ti da cu parerea poti incepe cu “Unii zic ca ar fi bine in acest fel… Te-ai gandit sa faci asta?”.

Acest tip de discutie este lipsit de judecati de valoare. In plus, parintii ar trebui sa tina cont si de faptul ca nu este chiar atat de rau sa faci greseli.

Si noi, ca parinti, le-am facut pe ale noastre. Trebuie sa le dam si copiilor nostri dreptul de a face propriile greseli, ca sa invete din ele.

Regula 2: Ai grija cum dai bani

Aceasta regula se aplica parintilor care au mai multi copii. Din cauza conditiilor economice, multi copii apeleaza la parinti pentru a-i ajuta financiar.

Din pacate, bunele intentii ale parintilor produc rupturi intre frati. “Nu poti sa tii secrete fata de frati. Toata viata lor s-au <luptat> pentru atentia parintilor.

Iar sa-i oferi ajutor unuia (mai ales banesc) va fi perceput de catre celalalt ca pe o favorizare, chiar daca acesta din urma este stabil financiar.

Acest lucru duce la rupturi atat intre copii si parinti, cat si intre frati”, spune Jane Isay.

Exemplu concret: Julia, fiica lui Melanie, a avut nevoie de o suma frumusica de bani pentru a-si renova casa si i-a cerut acesteia sa-i gireze imprumutul.

Melanie, vaduva, i-a spus ca este o suma prea mare si ca nu isi poate permite.

Atunci Julia i-a reprosat mamei sale ca i-a platit facultatea surorii, iar ei, care a fost bursiera, nu i-a dat nimic pe toata durata studiilor.

Pentru a nu invrajbi surorile, Melanie a decis sa gireze imprumutul, cu toate ca se gandeste ce se va intampla daca fiica nu-si plateste ratele.

Pentru a rezolva acest gen de problema Isay le recomanda parintilor sa stabileasca reguli clare in ceea ce priveste bani.

Apoi, pe masura posibilitatilor, sa faca un fond de economii de care, la un moment dat (spre exemplu implinirea varstei de 18 ani), copiii sa beneficieze in mod egal.

Regula 3: Nu o lua personal

Aceasta regula se aplica parintilor divortati (vaduvi) care s-au recasatorit. “Parintii vitregi care apar in peisajul familiei, indiferent daca copiii au 19-20 sau 30 de ani, nu sunt deloc bineveniti”, spune Isay.

Exemplu concret: Esther s-a recasatorit cand avea 50 de ani si isi inchipuia ca, fiind mari, copiii lui nu vor avea nimic impotriva ei.

Ei bine, nu a fost deloc asa. Copiii au refuzat sa o accepte. Ba mai mult, la o cina “in familie” i-au vorbit atat de urat, incat Esther a plecat plangand in camera ei.

“Nu le-am facut nimic, nu inteleg de ce ma urasc atat de mult”, ii povestea Esther. Insa cand a venit pe lume primul nepot si au vazut-o pe Esther cum se comporta cu bebelusul, parerile s-au schimbat incet-incet.

Ce trebuie facut? In primul rand sa accepti ca fiii vitregi sunt fiii barbatului pe care il iubesti si au, probabil, aceleasi calitati pe care le are si sotul tau. Poarta-te natural si, in cele din urma, te vor accepta.

O fi telul tau, dar viata e a lor

Chiar daca un copil nu a ajuns la viata pe care si-ar fi dorit-o parintele pentru el, asta nu inseamna ca parintele a dat gres, ca nu a fost un parinte bun, ci unul lamentabil.

De asemenea, un parinte nu ar trebui sa-si judece copilul pentru ca nu a ajuns acolo unde ar fi vrut parintele.

Pana la urma, nici parintele nu este perfect, iar copilul ii poate reprosa asta.

Cea mai buna solutie pentru ca relatia dintre parinti si copii sa fie una sanatoasa este ca atat parintii, cat si copiii sa se accepte reciproc, cu bunele si relele lor. Si atunci discutia ar trebui sa fie ceva de genul

“Esti copilul meu si te iubesc chiar daca nu esti asa cum imi doream eu sa fii”, iar el sa raspunda “Multumesc, mama/tata. Si tu esti putin enervant(a), dar esti mama/tatal meu si te iubesc”.

Sursa: Sfatulparintilor.ro