ReStart, spectacolul de teatru care poartă semnătura regizoarei Ozana Nicolau și aplicația The Network fac parte dintr-un proiect care documentează prin mijloace artistice posibilitățile ieșirii din relațiile abuzive. Am vorbit despre acest proiect artistic care abordează subiectul sensibil al violenței domestice din România, cu Ozana Nicolau, regizor de teatru și inițiatoarea The Network, invitata Ioanei Brușten #InComunitate.
„Sunt două componente în acest proiect, un spectacol de teatru ReStart, care este un spectacol creat la centrul Replika, este inclusiv pentru publicul tânăr, atunci când l-am creat, nu m-am gândit că o să prindă atât de bine la publicul tânăr, dar se pare că generația tânără e foarte conștientă de aceste probleme sociale care există, sunt preocupați, sunt interesați și pe lângă spectacolul clasic, să-i zicem, într-o sală de teatru, există aplicația care va fi lansată în curând, peste o săptămână va fi lansată și va fi disponibilă în Google Play și Apple Store. Este o aplicație gratuită care înseamnă, de fapt, o serie de explorări, o serie de auto explorări ale utilizatorilor, realizată prin mici exerciții psihologice, prin întrebări, prin invitație la introspecție și prin explorări ale orașului. Este o combinație între aceste două tipuri de cunoaștere și autocunoaștere. Astfel, sunt prezentate și poveștile de succes ale unor femei care au ieșit din situații de violență domestică, ca să înțelegem mai bine fenomenul și să înțelegem ce resurse putem accesa.”
ReStart este un spectacol care transformă spectatorul în performer, iar acest lucru generează implicare și o înțelegere profundă a situației prin care trece o victimă a violenței domestice.
„Există un moment, în spectacol, în care mărturiile sunt citite chiar de spectatori este un spectacol documentar, așa cum spuneam, și avem un moment în care dăm cuvântul publicului și câteva persoane din public, alese în mod aleator, devin performeri, dând glas acestor mărturii și apoi, la final avem întotdeauna discuții cu specialiști.
Atunci se conturează soluțiile de care spuneam. În primul rând, să se rupă tăcerea, ăsta e primul pas, pentru că nu se poate primi ajutor dacă subiectul este trecut sub tăcere.”- Ozana Nicolau, regizorul spectacolului.
Statisticile vorbesc despre cifre ridicate ale numărului de cazuri ale violenței domestice. România se numără printre țările „fruntașe”. Aceste cifre sunt date de cazurile raportate. Rușinea victimei joacă, încă, un rol important în aceste statistici. Mentalitatea societății, zicalele”înțelepte” conduc către așa numita „vină” a victimei. „Vorbim de ceva foarte, foarte serios aici și de faptul că niciodată nu putem să punem vina de victimă.”, spune Ozana Nicolau.
„Cifrele sunt îngrijorătoare, sunt foarte multe cazuri în România. Este o situație ceva mai bună decât în țările nordice. În Finlanda știu că sunt cifrele ceva mai mari decât la noi, dar în România, de exemplu, problema este mai mare decât în Spania, deci depinde și cu cine ne comparăm. Aceste cifre sunt subraportate, pentru că violența domestică, în continuare, este percepută ca ceva foarte rușinos. Victimele se simt de vină, deși în mod cert ele nu sunt de vină, dar asta este mentalitatea societății. Suntem încă o societate destul de tradițională, cu unele mentalități care sunt învechite. De fapt, despre asta este vorba, pentru că victima nu este niciodată de vină.”
Abuzul emoțional este prima treaptă către violența fizică. Totul începe cu prima remarcă legată de vestimentația aleasă, cu prima recomandare legată de cercul de prieteni, sau cu momentul în care apare ideea statului acasă și abandonarea locului de muncă. Sunt pași mici, dar care conduc către izolare și, în cazul abuzului fizic, izolarea transformă femeia în victima perfectă. Ajutorul celor din jur este esențial, dar trebuie „să ajutăm, dar să nu încercăm să salvăm”, spune Ozana Nicolau.
„Sper ca oamenii să înțeleagă ce înseamnă exact violența domestică, pentru că de multe ori este confundată cu violența fizică, dar această violență fizică este doar ultimul pas, este doar vârful aisbergului. Violența fizică nu s-ar întâmpla dacă nu ar exista și o violență emoțională. De fapt, asta e, abuzul emoțional vine primul. Faptul că femeile își pierd încrederea în ele, faptul că sunt izolate din punct de vedere social, sunt izolate de prieteni și de familie sau poate să existe un abuz financiar, în sensul în care abuzatorul spune că nu e nevoie să meargă la serviciu pentru că îi poate da el bani, dar că în momentul în care femeia nu mai merge la lucru nu mai are niciun ban și când vrea să plece, nu are cum, pentru că nu mai există resursa financiară.
Forța de a ieși aceste relații abuzive, este chiar la persoanele care se află în aceste relații. Este bine să nu subestimăm această forță a lor, pentru că dacă noi ne erijăm în salvatori, practic nu facem decât să menținem acea persoană în postura de victimă ori ceea ce ea are nevoie să facă, este să se transforme dintr-o victimă în propriul său salvator.”
Există soluții pentru persoanele aflate supuse violenței domestice. Un ajutor venit din efortul comun al unor ONG-uri care au creat o rețea de suport. Există și un număr destinat victimelor violenței domestice: Helpline – 0800.500.333
„Avem ONG-uri, Anais – din București, Aleg – din Sibiu, Alternativ, în Brașov. ONG-urile lucrează cu psihoterapeuți, cu asistenți sociali și cu avocați. Ei oferă consiliere juridică pentru divorț, pentru obținerea custodiei sau a unui ordin de restricție. Asistentul social va ajuta în găsirea unui adăpost pentru victimele violenței. Sunt mai multe ONG uri din aceste orașe care și-au dat mâna și care au creat efectiv o rețea cu grupuri de suport. Acolo, femeile discută nu doar cu psihoterapeuți, dar și cu alte femei care trec prin aceeași situație și au un grup de suport.”
0800.500.333 – Helpline – este numărul unic la nivel național, destinat victimelor violenței domestice
