„Și eu pot fi campion?”, proiectul semnat Kayak Champions și care a însemnat incluziune, sănătate și dreptul la o viață normală pentru cei care suferă de Sindrom Down sau alte dizabilități intelectuale, se află la final. Am vorbit cu invitatul Ioanei Brușten #ÎnComunitate, Marian Baban, președinte Kayak Champions, despre rezultatele acestui proiect.
„Mă bucur că am ajuns la sfârșitul acestui proiect început în luna iunie, care s-a adresat persoanelor cu Sindrom Down, precum și celor cu dizabilități intelectuale și care s-a încheiat în luna noiembrie. Este un proiect finanțat prin programul „În stare de bine” și chiar asta s-a întâmplat. Am creat o stare de bine, am fost și noi luați prin surprindere de amploarea care a luat-o și de entuziasmul copiilor care au participat la antrenamente. La antrenamente vor participa și în continuare pentru că, deși proiectul ăsta s-a încheiat, noi continuăm pregătirile cu ei și sperăm ca anul viitor să facem același lucru.”
Caiacul, sportul care aduce zâmbete pe chipurile copiilorÎntr-o lume care încă învață cum să devină mai bună, la Kayak Champions răsar zâmbetele pe fețele copiilor cu Sindrom Down și cu alte dizabilități intelectuale. Pentru ei, lumea este mai frumoasă și veselă. Nevoia lor de socializare este împlinită de niște oameni care au înțeles cum arată omenia.
„Despre asta este vorba, de a crea starea aceasta de bine. Acești copii care, deși sunt veseli, și își exprimă sentimentele, dacă sunt lăsați în bula lor singuri, fără atenție, intră foarte repede în depresie, iar lipsa de mișcare le provoacă obezitatea, pentru că ei au o predispoziție către acesta. Noi îi scoatem din această stare, îi aducem pe apă, vâslesc ușor la început, împreună cu copiii de la noi, de la club, cu părinții care vin cu ei, cu mine și cu soția mea, ca antrenori.”
Sportul în familie, secretul unei vieți mai fericite
Targetul la care s-au gândit cei de la Kayak Champions a fost depășit cu mult. Viitorul arată că și mai mulți vor fi cei care vor accesa acest sport în următorul an. De ce? Poate și numai pentru nevoia de socializare, deși motivele includ atât sănătatea fizică, cât și cea a psihicului, iar caiacul este , după cum bine vedem, un sport incluziv.
„Timp de cinci luni, am interacționat cu 132 de copii. Deși targetul nostru era de 80, am depășit cu mult numărul. Vă dați seama la anul câți vor veni, pentru că ei sunt peste 4000 la nivel național. În perioadele pregătitoare, când copiii se încălzesc sau își fixează echipamentul stăm de vorbă cu părinții și auzim tot felul de povești despre greutăți și renunțări. Părinții pot intra, la rândul lor, în depresie, pentru că trebuie să renunțe la foarte multe lucruri, la job-uri, trebuie să-și facă un program special pentru copii. Noi încercăm să-i scoatem pe toți cu barca, pentru că cei mici vin întotdeauna împreună cu părinții și așa se bucură de experiență împreună.”
Gânduri de viitor, la ora bilanțului
Proiectul „Și eu pot fi campion ” a ajuns la final. Rezultatele au depășit așteptările. Munca depusă, de asemenea. Privit din acest unghi, viitorul promite. Participarea la Special Olimpics , un vis până acum, este foarte aproape să se transforme într-o certitudine.
„Suntem fericiți. Au fost 5 luni obositoare pentru echipa noastră, poate pentru că am făcut mai mult decât ne propusesem, au fost mai multe sesiuni decât ne propusesem și i-am mulțumit pe toți, avem o satisfacție deosebită. Suntem primii care au făcut acest lucru cu copii cu sindrom Down și cu dizabilității intelectuale. Acum ambițiile noastre sunt pe plan internațional, deși disciplina caiac canoe este și în cadrul acestor jocuri Special Olimpics., până acum noi nu am avut participanți. Noi vrem să deschidem drumul și aici. Noi ne stabilim țeluri înalte întotdeauna. La Kayak Champions.”
Până la urmă, de la om, la omenie nu este decât un pas. Acela al incluziunii. Ne naștem diferiți, dar dincolo de diferențele acestea se află tot oameni.
