Bine de citit: Jucătorul de șah

Sursa foto: Razvan Ursuleanu

Stefan Zweig și Gustav Meyrink sunt doi dintre scriitorii austrieci pe care îi citesc de fiecare dată cu mare plăcere, deși conexiunile literare pe care fiecare dintre ei le are cu proprii cititori sunt nu doar diferite, ci diametral opuse.

Meyrink, insensibil și flegmatic, un om care ar fi putut foarte bine să-și înceapă fiecare roman cu „să ne fie foarte clar de la bun început, sunteți cu toții niște idioți”, pentru ca nu cumva să existe vreun cititor de-al său care să aibă impresia că iese din rând și că beneficiază de un tratament preferențial.

Zweig, atent și înțelegător, explicând și repetând cu răbdare de dascăl fiecare amănunt ce ar putea să creeze un disconfort mental chiar și celui mai tălâmb individ care s-a împiedicat din greșeală de una dintre lucrările sale.

Sursa foto: Razvan Ursuleanu

Cum să nu-i îndrăgești numaidecât pe acești autori ce par fiecare reflecția în oglindă a celuilalt.

Îl prefer pe Meyrink, trebuie să recunosc acest lucru, deși printr-o simplă comparație a stilurilor, Stefan Zweig cred că îi este superior. Îmi place însă mai mult Meyrink pentru că, din păcate, mi se întâmplă din ce în ce mai rar să mă regăsesc în acea lume a tihnei sufletului, în acea grădină a tranchilității în care Stefan Zweig, Lev Tolstoi, Jane Austen și alți scriitori netulburați de zgomotul din jur își plantau florile lor literare. Viteza și brutalitatea zilelor noastre m-au contaminat și pe mine.

„Jucătorul de șah” este un alt roman – lecție de formă literară predat cititorilor boemi de către domnul profesor sosit din Austria, în care fiecare propoziție sau frază este cizelată cu deosebită atenție.

Zweig este un artist al literaturii, și chiar dacă unul dintre personajele principale ale cărții, campionul mondial la șah care este provocat la o partidă la bordul unui transatlantic, nu îmi pare a fi chiar plauzibil (nu cred că într-un creier rudimentar pot apărea explozii de inteligență preeminentă, poate doar într-un roman SF precum „Flori pentru Algernon” de Daniel Keyes, doar că acolo inteligența superioară este creată în mod artificial de un experiment științific), voi continua să îl recomand cu prioritate pe acest scriitor inegalabil.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.