Pentru ca narațiunea și, deopotrivă mintea cititorului, să nu fie amenințate de un început de plictis, Robin Hobb s-a văzut nevoită să adauge elemente dramatice suplimentare, pentru a da astfel forță trilogiei bufonului. Cum pe Fitz, personajul principal, îl chinuise pe tot parcursul trilogiei asasinului, era de așteptat ca „urgia” să se abată asupra celorlalți.
Fitz este Alesul, iar bufonul este prezent în toate cele trei titluri, așa că ei nu pot fi înlocuiți. Deci cum procedezi pentru a-l emoționa pe cititor, la cine renunți? Și pe cine aduci în loc?
De adus în loc, Robin Hobb îl aduce pe prințul Dutiful. Băiat destoinic, onest, inimos, profil cumva clasic pentru romanele de capă și spadă în care se încearcă introducerea și prezentarea unui fiu de domnitor.
În următoarele capitole se dovedește a fi nevoie de încă un personaj care să aducă o contribuție importantă la salvarea regatului. Dutiful este… acceptabil, sincer nu găsesc un alt mod prin care l-aș putea defini.
Acum, partea mai grea. La cine renunță Hobb? La maestrul Chade? La Ochi Întunecați, extraordinarul prieten lup al lui Fitz? La regina Kettricken? Sau poate chiar la Burrich, singurul personaj uman căruia nu i se poate pune niciodată la îndoială loialitatea și prietenia?
Firește că nu voi răspunde la vreuna dintre aceste întrebări, nu obișnuiesc să stric bucuria (sau tristețea) cititorului prin dezvăluirea unor momente importante din aceste cărți.
vă sfătuiesc să vă pregăTiți sufletește, pentru că nu toate personajele cu care ați plecat la drum – și cu care ați legat tovărășie – vor ajunge la finalul călătoriei.
