Este foarte importantă diferența dintre a auzi și a asculta!
Ascult înseamnă aud plus înțeleg!
Marele secret este să te adaptezi omului din fața ta.
Trebuie să știi că dezvoltarea personală este un proces, nu e un eveniment.
„Bun găsit, ne-am întâlnit la un nou podcast Cum să…?
Flavia Voinea și Amada Bălțățeanu – trainer, profiler, un obișnuit al lucrului cu copiii, cum spun eu.
Și, din această perspectivă, te-aș întreba dacă ai observat că adolescenții, copiii au un limbaj aparte? Tu înțelegi întotdeauna tot ce spun?
Amada Bălțățeanu: Când ai zis limbaj aparte, am zâmbit pentru că aud multe și norocul nostru este că filtrăm și filtrăm bine. Pe unele le lăsăm să curgă, altele poate te uimesc la modul neplăcut, altele îți dau de gândit.
Flavia Voinea: Este evident că folosim un amestec de română și engleză. Da, este evident că pluralul unor cuvinte este atât de caraghios, pentru că nu mai știi de unde vine… din ce limbă vine? Folosim niște prescurtări, uneori foarte ciudate. Uite, avem și niște ticuri…
Amada Bălțățeanu: Gen! Ăsta cu gen a început să se mai dilueze.
Flavia Voinea: Mai am niște exemple, dar nu le putem spune pe post, din respect pentru noi două.
Amada Bălțățeanu: Știi la ce mă gândesc? Uite, aș pleca, până să ajung din experiența de părinte, de la experiența de trainer care lucrează cu tineri.
Flavia Voinea: Asta ar fi perfect. Cum să vorbim pe limba tinerilor fără să abuzăm de excesul ăsta de jargon, care la ei este atât de întâlnit?
Amada Bălțățeanu: Păi, uite… noi la un moment dat, în academie, am făcut așa ca o mare sesiune de feedback pentru copii. În care îi întrebam ce apreciază la academie, ce apreciază la trainer… așa, fără nume, ca să scrie tot ce le-ar fi trecut prin minte.
Și mă opresc la partea cu traineri, unde au zis așa: apreciem că ne sunt apropiați, că ne înțeleg, că vorbesc pe aceeași limbă cu noi. Și la un moment dat am stat cu ei de vorbă și am zis: ce înseamnă pentru voi să vorbim aceeași limbă cu voi? Răspunsul a fost nu ca la școală. La școală e limbajul ăsta formal, e limbajul academic. Sunt acele cuvinte… unele dintre dintre ele parcă pentru noi sau în relație cu noi înseamnă prea mult.
Analizând sau mergând în profunzime, ce vor copiii să spună este că limbajul poate să facă ca doi oameni într-o relație să se simtă mai apropiați și tot limbajul să fie cel care poate să imprime o distanță. Limbajul formal, academic… modul în care te poziționezi… pot să-l facă pe celălalt să simtă exact diferența asta care vede prin multe, de la atitudine, postură și până la limbaj. E ca și cum vrei să transmiți superioritate, autoritate și oamenii ce fac? Vor să-ți arăte că… stai! Că nu ești chiar acolo și te vânează!
Deci nu vrei să fii în categoria asta! În ce categorie vrei să fii? În categoria în care modul în care vorbești cu un copil să-l facă pe el să vorbească înapoi cu tine, în mod autentic. Pentru că te interesează să ai acces la mintea lui autentică, nu la ce sună bine pentru tine ca adult. Atunci ei apreciază. Au zis sunteți pentru noi ca niște frați mai mari. De fapt, ei zic mai bătrâni.
În realitate, ei vedeau că suntem exact pe aceeași lungime de undă. Când zic aceeași lungime de undă, nu înseamnă că vorbim cu ”gen” sau cu acele multe cuvinte de care spuneai tu că poate n-ar fi bine să le spunem astăzi… pentru că nu aici faci raport sau găsești linia de mijloc, ci prin apropierea pe care tu i-o arăți celuilalt. A vorbi, de fapt, aceeași limbă înseamnă să îl asculți pe celălalt. Să extragi ce înseamnă ticurile verbale și să vezi care este zona asta cu care se simte confortabil. Dă-i același confort înapoi.
În programare neurolingvistică, oamenii vorbesc despre niște lucruri foarte simple: uită-te la el ca postură și caută să fii într-o postură asemănătoare. Uită-te la el la nivel de atitudine și caută să fii asemănator acolo. Ascultă-i cuvintele și repetă anumite lucruri spuse. Nu mot-a-mot, ci ia două-trei cuvinte cheie și pune-le în propriile fraze, iar senzația celuilalt este că suntem la fel. Dacă mie îmi place de mine și tu par să fii la fel cu mine, o să-mi placă și de tine. Drept urmare, nu mă cert cu tine, nu cauți să profit pentru că suntem la fel. Ei, senzația de ”la fel” se creează. Câteodată ești la fel pentru că ești la fel! Dar asta e mai rar…
Acuma… ieșind din relația cu tinerii din ”Success Academy” și ducându-mă la mine ca părinte și la mulți alți părinți cu care vorbesc… aș putea să spun că a vorbi pe limbajul copilului înseamnă, într-adevăr, să să fie atent la lucrurile povestite de copii, la modul în care povestesc.
Flavia Voinea: Asta înseamnă să-i asculți. Nu doar să-i auzi.
Amada Bălțățeanu: Ascultare conștientă, despre asta e vorba.
Flavia Voinea: Eu cred foarte tare în asta! Și la radio vorbesc mult despre asta, și în rândul colegilor! În cadrul tuturor conferințelor la care mă duc, aduc cumva în discuție diferența dintre a auzi și a asculta, pentru că mi se pare atât de important! Auzi înseamnă că a trecut așa pe lângă mine, ca zgomotul ăla de fond! Când asculți, Înseamnă că-i unul dintre cei doi parteneri de discuție este emițătorul mesajului, celălalt este receptorul mesajului și răspunde în funcție de ceea ce a receptat. Asta înseamnă ascultare. Asta înseamnă comunicare.
Amada Bălțățeanu: Noi le spunem atât de simplu în sală ”ascultă înseamnă aud plus înțeleg”. Aud sunetul, ajunge la mine ca și la ”a auzi”, și peste ”aud” pun zona de înțelegere și aici vorbesc despre modul conștient în care procesez niște lucruri. În momentul în care eu, ca părinte, sunt atent la celălalt, ascult limbajul. Dacă eu îmi petrec viața în corporație și vorbesc despre ”oportunități” și ”provocări”, iar copilul vorbește despre ziua lui la școală… Cum să-l întrebi ”care a fost cea mai mare provocare a zilei tale”? E prea mare distanța și, când e prea mare distanța, devine intangibil și mă face să renunț! Marele secret este să te adaptezi omului din fața ta. Ești în corporație și se vorbește doar despre provocări, despre provocări vorbim astăzi. Ești într-o relație în care sunt prietenii tăi buni, fii relaxat, fii lejer, fără să te gândești cine te judecă și ce urmează să se întâmple. Ești cu copilul tău? Ascultă-l, vezi modul lui relaxat de a vorbi, de a întreba, de a problematiza și caută să fii în zona lui de limbaj. La nivel subconștient se produce o conexiune între noi. Dacă se produce conexiunea, atunci și acceptarea ta față de… nu de mine, ci de ideile mele, e mai mare!
Flavia Voinea: Pe de o parte, i-ar fi și de ajutor copilului să mă audă un pic mai altfel… Bun, nu excesiv și nu exclusiv! Dar cumva limbajul lui se îmbogățește în momentul în care aude de la mine alte lucruri, formulate altfel sau sinonime mai multe… Îl ajută, mai ales într-o anumită etapă a vieții lui.
Amada Bălțățeanu: Uite cum procedam eu cu băiețelul meu când era mai mic: vorbeam fix pe același limbaj cu el și, din timp, în timp ziceam ”uite-l, e suspicios!”. Adică: este un pic atent la ce se întâmplă, cât să se asigure că nu apare ceva neprevăzut care să-i facă rău. Traduceam! Deci introduceam cuvântul, pentru că pe mine mă interesa să-și lărgească vocabularul, căci ei nu mai citesc atât de mult pe cât ne-ar fi plăcut nouă sau pe cât o făceam noi…
Flavia Voinea: Ce diplomată ești!
Amada Bălțățeanu: … și atunci căutăm să introducem cuvântul în mod conștient. Și atunci, într-o discuție lejeră, unde aș zice că într-un procent covârșitor sunt pe limbajul lui, aduc într-o discuție unul-două cuvinte, traducându-le. Asta înseamnă așa, asta înseamnă așa și asta este o chestiune care se întâmplă normal când copilul e mai mic. Când a crescut, nu mai trebuie să vii cu toate aceste explicații
Flavia Voinea: Mă gândeam la ceva… Acum vreo 10 ani, băiatul unei colege de-ale noastre era la gimnaziu sau la liceu și mergea în mașină dus spre școală de părinți, ascultând București FM. Pentru că asta ascultau părinții și asculta copilul. O zi, două-trei… și a cerut să se schimbe postul! Și mama a întrebat ”dar de ce vrei să renunți să asculți postul unde eu lucrez? Îi cunoști pe colegi, pe unii dintre ei… de ce să ascultăm altceva?
Și el a oferit un răspuns care a rămas la noi în redacție drept exemplu… etalon sau cum vrei: Voi vorbiți prea corect! Pe de o parte, noi am fost mândri, căci era practic o apreciere, ne-a făcut un compliment/ Dar copilul nu și-a dat seama și sigur nu asta a intenționat! I se părea că lipsa cuvintelor ”gen”, ”frate” și altele din vocabularul nostru, al celor de pe post, e un mare minus.
Amada Bălțățeanu: Și nu era lumea lui!
Flavia Voinea: Da, nu era lumea era lumea lui!
Amada Bălțățeanu: Eu trebuie să creez liantul ăsta între lumea mea și lumea lui! Pun acolo câte ceva ca el să fie în identitatea lui și a vârstei. Iar eu, peste identitate, construiesc aducând lucruri din vocabularul meu, din experiențele mele, dar menținând identitatea lui!
E diferență mare între noi… noi suntem dinozauri pentru copiii noștri!.
Flavia Voinea: Ia uite la ea!!!
Amada Bălțățeanu: Niște dinozauri frumoși si plini de viață! Hahaha! Dar imaginează-ți că ceea ce au ei în cea mai mare parte a timpului este din lumea lor!
Flavia Voinea: Deci noi trebuie să coborâm cumva spre ei.
Amada Bălțățeanu: Da, în mod conștient, ca să-i aducem pe ei unde vrem să ajungă bine, către lumea asta în care sunt lucruri experimentate, exersate, care au funcționat! Dacă sunt primite de ei ca exemple de Best Practice, atunci îi ajutăm să aibă o viață mai simplă. Dar modele nu se dau așa… simplu sau direct. Ele se vând și se construiesc!
Îi dau ce are el nevoie, la care mai adaug ceva. Într-o altă etapă de vârstă, șase luni mai încolo… mă uit cum este și îi mai dau ceva în plus. Eu îl cresc. Eu îl agăț cârlig, cu cârlig, pentru că scopul meu este să-l sprijin, să fie mai bun.
Doar că trebuie să știu că dezvoltarea personalul este un proces, nu e un eveniment. Ne-am așezat acuma în seara asta la masă și ne transformăm cu toții. Nu! E un proces și e un proces de durată! Și important e să crezi în procesul ăsta și să ai ce vrei tu… consecvență, andoranță, tenacitatea să pui cârlig și să tragi!
Flavia Voinea: Mi-a plăcut cînd ai spuns că a asculta înseamnă ”a auzi plus a înțelege”, pentru că și mie mi se pare atât de importantă diferența între cele două și exersarea ascultatului active, în sensul de a crește comunicarea dintre cele două părți partenere la discuție.
Și o să omit partea cu dinozaurii din discuția asta.
Amada Bălțățeanu: Ok, bine… dar ea rămâne înregistrată!
Flavia Voinea: Da, sigur că da! O să-i invit pe prietenii noștri să asculte acest podcast și să sară cumva peste moment… să bea un pahar cu apă când pe tine te-au apucat aceste comparații!
Și noi ne auzim data viitoare la un nou podcast ”Cum să…?”.
Suntem Flavia Voinea și Amada Băltățeanu. Mulțumesc frumos, mulțumim frumos!„
