VIDEO: Cum să… spunem NU

Articol de Vicentiu Andrei, 30 septembrie 2024, 09:29

Invitația mea este ca fiecare să-și pună întrebarea De ce simt eu să zic NU? Poți să-ți dai seama de răspunsul autentic, nu neapărat să-l exprimi cu voce tare, dar, ca într-un dialog intern, să știi ce e acolo în mintea și în sufletul tău.

Mă iubesc suficient de mult? Pentru că, dacă mă iubesc suficient de mult, îmi voi face timp pentru mine!

Dar dacă ne organizăm bine și din timp, data viitoare pot să fiu aici. Și pot să spui asta cu lejeritate și un om, chiar dacă noi poate credem că nu va înțelege sau se va supăra, chiar să înțeleagă mult mai bine decât credem noi.

Bun găsit, prieteni!

Sunt Flavia Voinea vă salut la o nouă ediție de Cum să…?, podcast-ul care caută rezolvări simple la probleme ce par complicate.

Alături de mine – Amada Bălțățeanu! Bun venit!

Amada Bălțățeanu: Bună, Flavia! Bună tuturor!

Flavia Voinea: Mulțumesc pentru prezență. Amada, vreau să te rog să mă înveți ceva: învață-mă cum să spun NU unei sarcini… pe care nu vreau să o fac pentru că nu mi se pare că sunt cea mai potrivită sau că se înscrie în fișa mea de post. Învață-mă o să spun NU unei invitații. Poate că ar fi politicos să fiu acolo, dar am alte lucruri mai importante. Deci nu, nu știu să spun nu. Eu și mulți alți în această situație… da, este un podcast adresat astăzi mai degrabă adulților. Cum să… refuzăm sarcini atunci când simțim că nu trebuie să le facem, dar nu îndrăznim să recunoaștem asta public?

Amada Bălțățeanu: Asta mă gândeam când ai zis tu învață-ma să spun NU. NU este unul dintre cele mai folosite cuvinte de noi, dar fără să ne dăm seama că îl spunem. Și apoi sunt momentele astea în care cineva vine cu o cerință, sau cu o rugăminte, sau cu o invitație… pe exemplele tale, da?, în care, spre exemplu, pentru tine, cel mai bine ar fi să ai un alt răspuns.

O prima întrebare și o întrebare pentru tine. Vizavi de subiectul nostru: de ce crezi tu că oamenii au dificultate în a spune nu?

Flavia Voinea: Păi din niște rigori sociale, din politețe… Poate și din teamă…

De pildă, dacă refuz o invitație la un eveniment public de seară, un eveniment de socializare care mie mănâncă timp de odihnă sau mănâncă timp de familie… mă gândesc că refuzul poate să însemne că organizatorul se simte jignit, că nu-i dau importanță lui sau eforturilor pe care le-a făcut ca să organizeze evenimentul. Și din politețe mă duc. Dacă aș spune nu, mă gândesc că s-ar simți jigni. Poate el nu se simte jignit. Poate e doar în capul meu…

Amada Bălțățeanu: Poate are un un backup.

Flavia Voinea: Da, da! Sigur, nu cred că fără mine nu s-ar ține. Dar mă gândesc că mi-e jenă să-l refuz…

La fel dacă primesc o sarcină pe care n-ar trebui s-o fac eu. Păi, dacă spun nu, să nu creadă lumea că nu sunt în stare… știi?

Din motivele astea, îmi vine de multe ori, mie și multor altora, să luăm invitația, sarcina și să o ducem la bun sfârșit. Da, nu e ceea ce ar trebui să facem. Parcă nu îndrăznesc să spun nu.

Amada Bălțățeanu: Uite, eu te-am întrebat pe tine, pentru că, de fapt, invitația mea este ca fiecare să-și pună întrebarea asta.

E primul punct de plecare pentru a ști ce să faci de fapt. De ce simt eu să zic NU? Pentru că ai un feeling. Poți să-ți dai seama de răspunsul autentic, nu neapărat să-l exprimi cu voce tare, dar cel puțin așa, ca într-un dialog intern, să știi ce e acolo în mintea și în sufletul tău.

Și pot să spun nu pentru că sunt obosit. Îmi vine să spun nu pentru că am altceva în minte la care să spun da. Pentru că poate sunt nepregătit acum, dar nu este un nu categoric, este nu acum. Și cumva, dacă te duci pe pe direcția asta și îți dai seama ce este în spatele acestui nu, știi ce ai de făcut în continuare.

Deci nu e ca o soluție pe care o pui pe masă, indiferent de context-ul în care te afli. Și, ca să poți să vezi care este soluția potrivită, primul pas este ca fiecare dintre noi să ne punem această întrebare.

Flavia Voinea:Deci să gândim diferit fiecare situație,. Să gândim, fiecare situație în parte.

Amada Bălțățeanu: Exact! Să poți să te gândești la fiecare situație în parte și să-ți dai seama ce e în spate. Ți-ai dat răspunsul corect și sincer față de tine? Ăla e momentul în care acționezi. Pentru că acțiunea asta întotdeauna se naște pe o emoție, emoția se naște pe un gând… important ca gândul să fie cel care este congruent cu ce simți tu. Și ai făcut primul pas bun și știi că nu-ul ăla este pentru a avea mai mult timp pentru tine. Și îți pui a doua întrebare: mă iubesc suficient de mult? Pentru că, dacă mă iubesc suficient de mult…

Flavia Voinea: Iau timpul ăla.

Amada Bălțățeanu: Iau timpul ăla pentru mine, da!

Flavia Voinea: Ok, nu mă iubesc! Hahaha! Timpul pentru mine e mereu pe ultimul loc. Ce spune asta despre mine?

Amada Bălțățeanu: Păi, uite… asta cu timpul pentru mine pe ultimul loc…

Am avut o discuție de curând cu cineva care spunea că totul e ca o piramidă și oamenii declară că timpul pentru ei e important și-l declară că e în vârf, dar, cumva, în viață de zi cu zi, piramida se întoarce și cumva vârful de piramidă e în jos și acolo ești tu de fapt.

Dar ce pierd oamenii din vedere este că, pentru a putea să faci orice lucruri cu ceilalți, pentru ceilalți sau pentru diverse task-uri, activități, trebuie să ai ce să dai dinspre tine. Ca să ai ce să dai, trebuie să investești și să pui.

Adică ”mă iubesc suficient de mult ca să-mi iau un timp pentru mine, ca ulterior, cu o stare bună a mea, să pot să dau mai departe ce am de oferit”.

Și atunci îmi pun întrebarea revenind la noi, aici, în subiectul nostru: mă iubesc suficient de mult ca să-mi creez timpul ăsta pentru mine? Dacă răspunsul este DA… Ulterior, asta te duce în poziția în care să poți să spui NU, pentru că tu ai o motivație foarte puternică în spate și este așa la nivel de profunzime. E despre a nu mai putea să faci lucruri dacă nu te ocupi de tine.

Ei, în momentul în care ai explicația asta consistentă, îți dispar multe din filme și din sentimentele de vinovăție față de ceilalți. Pentru că înțelegi că altfel intri într-un compromis pe care îl poți face o dată, de două ori… Dar la un moment dat nu mai ai resursă să-l faci și tragi de tine de tine până când nu mai poți.

Flavia Voinea: Deci ar trebui să punem cumva în balanță nu-ul ăsta față de cui spui Da. Spun nu acolo pentru că am nevoie de acel timp ca să fac altceva.

Și atunci judec prioritățile dintre cele două activități.

Amada Bălțățeanu: Oamenii nu fac asta, de obicei. Oamenii se duc direct pe o chestie de simplitate sau pe o chestie de a nu supăra pe cineva sau de a ieși repede cu un răspuns. Poate oamenii din jur își cer repede un răspuns…

Flavia Voinea: Și asta cu a nu supăra pe cineva… Cred că în multe cazuri, și eu mă număr printre ele, este o motivație importantă. Spun DA diferitelor persoane ca să nu supăr…

Amada Bălțățeanu: Și dacă îi superi?

Flavia Voinea: Păi, nu știu, nu-mi vine să-i supăr.

Amada Bălțățeanu: Păi, eu mi-aș pune întrebarea asta. Invit pe fiecare adult să-și pună întrebarea asta: și dacă îl supăr?

Flavia Voinea: Nu-mi place să supăr lumea, na…

Amada Bălțățeanu: Adică vrei să împaci pe toată lumea?

Flavia Voinea: Da, cumva…

Amada Bălțățeanu: Câteva miliarde de oameni? Să nu supărăm pe nimeni vreodată…

Flavia Voinea: Slavă Domnului că nu-i cunosc pe toți! Hahaha!

Amada Bălțățeanu: Ca atunci chiar n-ai mai putea să ai absolut deloc timp pentru tine!

Mă duc în întrebarea asta: De ce să nu-i supăr pe ceilalți? Sau de ce cred că ceilalți se supără?

Flavia Voinea: Nu știu. Poate că îi ar trebui să dau mai puțină importanță părerii sau opiniei celorlalți… când eu știu că motivația este una serioasă și nu am făcut așa ca o toarnă sau pentru că desconsider invitația sau evenimentul lor. Dar și dacă se supără, ce? Uite, e o întrebare bună, dar mie nu-mi vine să o adresez, să mi-o adresez.

Amada Bălțățeanu: Păi, sunt două lucruri.

Odată că, din momentul în care știi ce e important cu adevărat pentru tine, poți să fii foarte sincer cu celălalt, pentru că ideea este tu descoperi lucruri pentru tine, dar trebuie să închizi bucla. Și închizi bucla, cum? Spunându-le că mi-ar plăcea să fac lucrul ăsta, dar pentru că ceva este aranjat de mine, s-au gândit de mine de care să mă ocup și care e foarte important acum, la momentul ăsta voi fi acolo. Dar dacă ne organizăm bine și din timp, data viitoare pot să fiu aici. Și pot să spui asta cu lejeritate și un om, chiar dacă noi poate credem că nu va înțelege sau se va supăra, chiar să înțeleagă mult mai bine decât credem noi. Teama noastră când spui să nu supăr pe cineva, să nu dezamăgesc este, de fapt, să nu-l pierzi pe un om, la nivel de fond. Pentru că tu știi că, dacă pierzi astăzi pe cineva, mâine pe cineva, ajungi să te simți mai singur un pic decât te simțeai cu foarte mulți oameni în jurul tău.

Dar nu înseamnă că, dacă ai foarte mulți oameni în jurul tău, ești un om bogat, pentru că mulți sunt, așa cum au și tinerii, cu foarte mulți prieteni pe Instagram… Realitatea știm că poate să arate mult mai trist.

Și atunci eu mă întreb păi, da, toate lucrurile pe care simt instinctual să le fac, le fac pentru că mi-e frică să nu pierd niște oameni? Dar oare îi pierd de fapt?

Flavia Voinea: Probabil că nu.

Amada Bălțățeanu: Cu niște cu niște explicații care sunt sincere, dar frumos alese, oamenii înțeleg. Iar dacă un om are într-adevăr o urgență și o nevoie, nu știu, vitală de tine, poate că atunci reconsider, dar astfel de situații oricum sunt prin excepție. Și atunci poți să înveți să spui NU plecând de la tine, în primul rând.

Flavia Voinea: Cum să spunem NU, când peste tot ni se zice nu începeți o propoziție cu NU!, Nu folosiți NU!

Păi, uite de-aia nu spun eu NU, că mi se spune să nu o fac.

Amada Bălțățeanu: Și noi avem un joculeț în academie, la cursul de negocieri, numit never say no. La fiecare nu se întâmplă ceva, o pedeapsă… Dar asta e doar de conștientizare pe frecvența cuvântului în limbajul nostru. În partea astalaltă, ca adulți, nu-urile de obicei înseamnă niște lucruri pe care le faci din inerție. Sunt niște momente pe care nu le gândești plecând de la tine și sunt niște situații în care te regăsești apoi direct, cu o frustrare totuși că ți-ai fi dorit să faci altceva în acel moment.

Deci cumva efectele în tine sunt puternice și nu sunt pozitive.

Drept urmare, a face momentul ăsta de analiză despre cum te simți și ce e important pentru tine, cum poți să ajuți pe un om, chiar dacă nu ești tu fizic… Poate poți să vii cu o idee, poți să vii cu o recomandare… Sau chiar cu prezența ta în sine, dar într-un alt moment. Deci în momentul în care noi reușim să fim deschiși și autentici pe modul de gândire, oamenii sunt deschiși să înțeleagă, mai deschiși decât credem noi în propria noastră minte.

Flavia Voinea: Deci o analiză, o prioritizare punând propria persoană, totuși, pe primul plan…

Amada Bălțățeanu: Dar nu la modul egoist că n-aș vrea să ne ducem acolo încât trebuie să faci totul pentru tine.

Flavia Voinea: Nu, dar totuși trebuie să te gândești să nu fie detrimentul tău. Pentru că, dacă te consumi mai mult decât poți să suporți, asta se va întoarce împotriva ta.

Și mă gândeam la un lucru că n-ar trebui să spunem nou, din teama de ieșirea din zona de confort de care vorbeam edițiile trecute, pentru că mi s-a întâmplat să fiu pusă în niște situații la care nu m-am gândit, care se iasă foarte bine, din care să câștig mult și personal, și relational. Deși inițial primul impuls a fost să spun nu, n-am cedat acel impuls și lucrurile au mers foarte bine.

Amada Bălțățeanu: Dar sunt totuși lucruri distincte.

Flavia Voinea: Exact asta voiam să spun.

Amada Bălțățeanu: Și trebuie să le vedem distinct. Și anume în momentele în care lăsăm lucruri de la noi și din ce ne dorim cu adevărat, ca să nu supărăm pe cei din jur sau să nu stricăm niște momente sau evenimente unde suntem invitați… și momentele în care poate nu-ul pe care îl auzim în mintea noastră este, de fapt, cel care să te țină un pic pe loc.

Flavia Voinea: Da, și la ăsta să nu cedăm!

Amada Bălțățeanu: Și la ăsta care te ține pe loc… trebuie să te gândești: de ce nu-mi vine să fac lucrul ăsta? Nu-mi vine pentru că sunt în pericol sau nu-mi vine pentru că-mi place să mă protejez de orice lucru care ar putea să însemne noutate la care să nu fac față?

La întrebările bine puse, primești răspunsuri bune! Ca la chatgpt… când pui o întrebare frumos gândită, o să primești un răspuns bun!

Așa e și la noi… când îți spui o întrebare bine formulată și te uiți la tine în oglindă, nu o să te poți minți! Răspunsul ăla vine, iar tu îl știi tu, o să-l știi. Și când știi, atunci vei știi și ce-i de făcut, de fapt.

Flavia Voinea: Super! Analiză în fața oglinzii.

Amada Bălțățeanu: Da, analiză și ceva introspecție, dar nu pe mult timp.

Flavia Voinea: Tu ne spui des să ne punem întrebări, și să fim sinceri cu noi înșine, și să ne întrebăm ceva, și să ne analizăm, și să luăm timp cu noi înșine. Ciclic ajungem la ideea că ar trebui să fim ”noi cu noi” și să ne întrebăm și să fim foarte sinceri.

Amada Bălțățeanu: Eu chiar cred că, dacă nu acționăm în detrimentul nostru, cea ce obținem și modul în care ne simțim, ne dau, de fapt, forța să realizăm mult mai multe lucruri pe termen mediu și lung decât dacă faci ceea ce trebuie să faci în secunda asta, cu un consum foarte mare și care te privează apoi de celelalte lucruri care ar putea să apară ulterior.

Flavia Voinea: Mulțumesc mult de tot.

Articol de Vicentiu Andrei, 30 septembrie 2024, 07:40 / actualizat: 30 septembrie 2024, 9:11 [editează]

• Invitația mea este ca fiecare să-și pună întrebarea De ce simt eu să zic NU? Poți să-ți dai seama de răspunsul autentic, nu neapărat să-l exprimi cu voce tare, dar, ca într-un dialog intern, să știi ce e acolo în mintea și în sufletul tău.

• Mă iubesc suficient de mult? Pentru că, dacă mă iubesc suficient de mult, îmi voi face timp pentru mine!

• Dar dacă ne organizăm bine și din timp, data viitoare pot să fiu aici. Și pot să spui asta cu lejeritate și un om, chiar dacă noi poate credem că nu va înțelege sau se va supăra, chiar să înțeleagă mult mai bine decât credem noi.

Bun găsit, prieteni!

Sunt Flavia Voinea vă salut la o nouă ediție de Cum să…?, podcast-ul care caută rezolvări simple la probleme ce par complicate.

Alături de mine – Amada Bălțățeanu! Bun venit!

Amada Bălțățeanu: Bună, Flavia! Bună tuturor!

Flavia Voinea: Mulțumesc pentru prezență. Amada, vreau să te rog să mă înveți ceva: învață-mă cum să spun NU unei sarcini… pe care nu vreau să o fac pentru că nu mi se pare că sunt cea mai potrivită sau că se înscrie în fișa mea de post. Învață-mă o să spun NU unei invitații. Poate că ar fi politicos să fiu acolo, dar am alte lucruri mai importante. Deci nu, nu știu să spun nu. Eu și mulți alți în această situație… da, este un podcast adresat astăzi mai degrabă adulților. Cum să… refuzăm sarcini atunci când simțim că nu trebuie să le facem, dar nu îndrăznim să recunoaștem asta public?

Amada Bălțățeanu: Asta mă gândeam când ai zis tu învață-ma să spun NU. NU este unul dintre cele mai folosite cuvinte de noi, dar fără să ne dăm seama că îl spunem. Și apoi sunt momentele astea în care cineva vine cu o cerință, sau cu o rugăminte, sau cu o invitație… pe exemplele tale, da?, în care, spre exemplu, pentru tine, cel mai bine ar fi să ai un alt răspuns.

O prima întrebare și o întrebare pentru tine. Vizavi de subiectul nostru: de ce crezi tu că oamenii au dificultate în a spune nu?

Flavia Voinea: Păi din niște rigori sociale, din politețe… Poate și din teamă…

De pildă, dacă refuz o invitație la un eveniment public de seară, un eveniment de socializare care mie mănâncă timp de odihnă sau mănâncă timp de familie… mă gândesc că refuzul poate să însemne că organizatorul se simte jignit, că nu-i dau importanță lui sau eforturilor pe care le-a făcut ca să organizeze evenimentul. Și din politețe mă duc. Dacă aș spune nu, mă gândesc că s-ar simți jigni. Poate el nu se simte jignit. Poate e doar în capul meu…

Amada Bălțățeanu: Poate are un un backup.

Flavia Voinea: Da, da! Sigur, nu cred că fără mine nu s-ar ține. Dar mă gândesc că mi-e jenă să-l refuz…

La fel dacă primesc o sarcină pe care n-ar trebui s-o fac eu. Păi, dacă spun nu, să nu creadă lumea că nu sunt în stare… știi?

Din motivele astea, îmi vine de multe ori, mie și multor altora, să luăm invitația, sarcina și să o ducem la bun sfârșit. Da, nu e ceea ce ar trebui să facem. Parcă nu îndrăznesc să spun nu.

Amada Bălțățeanu: Uite, eu te-am întrebat pe tine, pentru că, de fapt, invitația mea este ca fiecare să-și pună întrebarea asta.

E primul punct de plecare pentru a ști ce să faci de fapt. De ce simt eu să zic NU? Pentru că ai un feeling. Poți să-ți dai seama de răspunsul autentic, nu neapărat să-l exprimi cu voce tare, dar cel puțin așa, ca într-un dialog intern, să știi ce e acolo în mintea și în sufletul tău.

Și pot să spun nu pentru că sunt obosit. Îmi vine să spun nu pentru că am altceva în minte la care să spun da. Pentru că poate sunt nepregătit acum, dar nu este un nu categoric, este nu acum. Și cumva, dacă te duci pe pe direcția asta și îți dai seama ce este în spatele acestui nu, știi ce ai de făcut în continuare.

Deci nu e ca o soluție pe care o pui pe masă, indiferent de context-ul în care te afli. Și, ca să poți să vezi care este soluția potrivită, primul pas este ca fiecare dintre noi să ne punem această întrebare.

Flavia Voinea:Deci să gândim diferit fiecare situație,. Să gândim, fiecare situație în parte.

Amada Bălțățeanu: Exact! Să poți să te gândești la fiecare situație în parte și să-ți dai seama ce e în spate. Ți-ai dat răspunsul corect și sincer față de tine? Ăla e momentul în care acționezi. Pentru că acțiunea asta întotdeauna se naște pe o emoție, emoția se naște pe un gând… important ca gândul să fie cel care este congruent cu ce simți tu. Și ai făcut primul pas bun și știi că nu-ul ăla este pentru a avea mai mult timp pentru tine. Și îți pui a doua întrebare: mă iubesc suficient de mult? Pentru că, dacă mă iubesc suficient de mult…

Flavia Voinea: Iau timpul ăla.

Amada Bălțățeanu: Iau timpul ăla pentru mine, da!

Flavia Voinea: Ok, nu mă iubesc! Hahaha! Timpul pentru mine e mereu pe ultimul loc. Ce spune asta despre mine?

Amada Bălțățeanu: Păi, uite… asta cu timpul pentru mine pe ultimul loc…

Am avut o discuție de curând cu cineva care spunea că totul e ca o piramidă și oamenii declară că timpul pentru ei e important și-l declară că e în vârf, dar, cumva, în viață de zi cu zi, piramida se întoarce și cumva vârful de piramidă e în jos și acolo ești tu de fapt.

Dar ce pierd oamenii din vedere este că, pentru a putea să faci orice lucruri cu ceilalți, pentru ceilalți sau pentru diverse task-uri, activități, trebuie să ai ce să dai dinspre tine. Ca să ai ce să dai, trebuie să investești și să pui.

Adică ”mă iubesc suficient de mult ca să-mi iau un timp pentru mine, ca ulterior, cu o stare bună a mea, să pot să dau mai departe ce am de oferit”.

Și atunci îmi pun întrebarea revenind la noi, aici, în subiectul nostru: mă iubesc suficient de mult ca să-mi creez timpul ăsta pentru mine? Dacă răspunsul este DA… Ulterior, asta te duce în poziția în care să poți să spui NU, pentru că tu ai o motivație foarte puternică în spate și este așa la nivel de profunzime. E despre a nu mai putea să faci lucruri dacă nu te ocupi de tine.

Ei, în momentul în care ai explicația asta consistentă, îți dispar multe din filme și din sentimentele de vinovăție față de ceilalți. Pentru că înțelegi că altfel intri într-un compromis pe care îl poți face o dată, de două ori… Dar la un moment dat nu mai ai resursă să-l faci și tragi de tine de tine până când nu mai poți.

Flavia Voinea: Deci ar trebui să punem cumva în balanță nu-ul ăsta față de cui spui Da. Spun nu acolo pentru că am nevoie de acel timp ca să fac altceva.

Și atunci judec prioritățile dintre cele două activități.

Amada Bălțățeanu: Oamenii nu fac asta, de obicei. Oamenii se duc direct pe o chestie de simplitate sau pe o chestie de a nu supăra pe cineva sau de a ieși repede cu un răspuns. Poate oamenii din jur își cer repede un răspuns…

Flavia Voinea: Și asta cu a nu supăra pe cineva… Cred că în multe cazuri, și eu mă număr printre ele, este o motivație importantă. Spun DA diferitelor persoane ca să nu supăr…

Amada Bălțățeanu: Și dacă îi superi?

Flavia Voinea: Păi, nu știu, nu-mi vine să-i supăr.

Amada Bălțățeanu: Păi, eu mi-aș pune întrebarea asta. Invit pe fiecare adult să-și pună întrebarea asta: și dacă îl supăr?

Flavia Voinea: Nu-mi place să supăr lumea, na…

Amada Bălțățeanu: Adică vrei să împaci pe toată lumea?

Flavia Voinea: Da, cumva…

Amada Bălțățeanu: Câteva miliarde de oameni? Să nu supărăm pe nimeni vreodată…

Flavia Voinea: Slavă Domnului că nu-i cunosc pe toți! Hahaha!

Amada Bălțățeanu: Ca atunci chiar n-ai mai putea să ai absolut deloc timp pentru tine!

Mă duc în întrebarea asta: De ce să nu-i supăr pe ceilalți? Sau de ce cred că ceilalți se supără?

Flavia Voinea: Nu știu. Poate că îi ar trebui să dau mai puțină importanță părerii sau opiniei celorlalți… când eu știu că motivația este una serioasă și nu am făcut așa ca o toarnă sau pentru că desconsider invitația sau evenimentul lor. Dar și dacă se supără, ce? Uite, e o întrebare bună, dar mie nu-mi vine să o adresez, să mi-o adresez.

Amada Bălțățeanu: Păi, sunt două lucruri.

Odată că, din momentul în care știi ce e important cu adevărat pentru tine, poți să fii foarte sincer cu celălalt, pentru că ideea este tu descoperi lucruri pentru tine, dar trebuie să închizi bucla. Și închizi bucla, cum? Spunându-le că mi-ar plăcea să fac lucrul ăsta, dar pentru că ceva este aranjat de mine, s-au gândit de mine de care să mă ocup și care e foarte important acum, la momentul ăsta voi fi acolo. Dar dacă ne organizăm bine și din timp, data viitoare pot să fiu aici. Și pot să spui asta cu lejeritate și un om, chiar dacă noi poate credem că nu va înțelege sau se va supăra, chiar să înțeleagă mult mai bine decât credem noi. Teama noastră când spui să nu supăr pe cineva, să nu dezamăgesc este, de fapt, să nu-l pierzi pe un om, la nivel de fond. Pentru că tu știi că, dacă pierzi astăzi pe cineva, mâine pe cineva, ajungi să te simți mai singur un pic decât te simțeai cu foarte mulți oameni în jurul tău.

Dar nu înseamnă că, dacă ai foarte mulți oameni în jurul tău, ești un om bogat, pentru că mulți sunt, așa cum au și tinerii, cu foarte mulți prieteni pe Instagram… Realitatea știm că poate să arate mult mai trist.

Și atunci eu mă întreb păi, da, toate lucrurile pe care simt instinctual să le fac, le fac pentru că mi-e frică să nu pierd niște oameni? Dar oare îi pierd de fapt?

Flavia Voinea: Probabil că nu.

Amada Bălțățeanu: Cu niște cu niște explicații care sunt sincere, dar frumos alese, oamenii înțeleg. Iar dacă un om are într-adevăr o urgență și o nevoie, nu știu, vitală de tine, poate că atunci reconsider, dar astfel de situații oricum sunt prin excepție. Și atunci poți să înveți să spui NU plecând de la tine, în primul rând.

Flavia Voinea: Cum să spunem NU, când peste tot ni se zice nu începeți o propoziție cu NU!, Nu folosiți NU!

Păi, uite de-aia nu spun eu NU, că mi se spune să nu o fac.

Amada Bălțățeanu: Și noi avem un joculeț în academie, la cursul de negocieri, numit never say no. La fiecare nu se întâmplă ceva, o pedeapsă… Dar asta e doar de conștientizare pe frecvența cuvântului în limbajul nostru. În partea astalaltă, ca adulți, nu-urile de obicei înseamnă niște lucruri pe care le faci din inerție. Sunt niște momente pe care nu le gândești plecând de la tine și sunt niște situații în care te regăsești apoi direct, cu o frustrare totuși că ți-ai fi dorit să faci altceva în acel moment.

Deci cumva efectele în tine sunt puternice și nu sunt pozitive.

Drept urmare, a face momentul ăsta de analiză despre cum te simți și ce e important pentru tine, cum poți să ajuți pe un om, chiar dacă nu ești tu fizic… Poate poți să vii cu o idee, poți să vii cu o recomandare… Sau chiar cu prezența ta în sine, dar într-un alt moment. Deci în momentul în care noi reușim să fim deschiși și autentici pe modul de gândire, oamenii sunt deschiși să înțeleagă, mai deschiși decât credem noi în propria noastră minte.

Flavia Voinea: Deci o analiză, o prioritizare punând propria persoană, totuși, pe primul plan…

Amada Bălțățeanu: Dar nu la modul egoist că n-aș vrea să ne ducem acolo încât trebuie să faci totul pentru tine.

Flavia Voinea: Nu, dar totuși trebuie să te gândești să nu fie detrimentul tău. Pentru că, dacă te consumi mai mult decât poți să suporți, asta se va întoarce împotriva ta.

Și mă gândeam la un lucru că n-ar trebui să spunem nou, din teama de ieșirea din zona de confort de care vorbeam edițiile trecute, pentru că mi s-a întâmplat să fiu pusă în niște situații la care nu m-am gândit, care se iasă foarte bine, din care să câștig mult și personal, și relational. Deși inițial primul impuls a fost să spun nu, n-am cedat acel impuls și lucrurile au mers foarte bine.

Amada Bălțățeanu: Dar sunt totuși lucruri distincte.

Flavia Voinea: Exact asta voiam să spun.

Amada Bălțățeanu: Și trebuie să le vedem distinct. Și anume în momentele în care lăsăm lucruri de la noi și din ce ne dorim cu adevărat, ca să nu supărăm pe cei din jur sau să nu stricăm niște momente sau evenimente unde suntem invitați… și momentele în care poate nu-ul pe care îl auzim în mintea noastră este, de fapt, cel care să te țină un pic pe loc.

Flavia Voinea: Da, și la ăsta să nu cedăm!

Amada Bălțățeanu: Și la ăsta care te ține pe loc… trebuie să te gândești: de ce nu-mi vine să fac lucrul ăsta? Nu-mi vine pentru că sunt în pericol sau nu-mi vine pentru că-mi place să mă protejez de orice lucru care ar putea să însemne noutate la care să nu fac față?

La întrebările bine puse, primești răspunsuri bune! Ca la chatgpt… când pui o întrebare frumos gândită, o să primești un răspuns bun!

Așa e și la noi… când îți spui o întrebare bine formulată și te uiți la tine în oglindă, nu o să te poți minți! Răspunsul ăla vine, iar tu îl știi tu, o să-l știi. Și când știi, atunci vei știi și ce-i de făcut, de fapt.

Flavia Voinea: Super! Analiză în fața oglinzii.

Amada Bălțățeanu: Da, analiză și ceva introspecție, dar nu pe mult timp.

Flavia Voinea: Tu ne spui des să ne punem întrebări, și să fim sinceri cu noi înșine, și să ne întrebăm ceva, și să ne analizăm, și să luăm timp cu noi înșine. Ciclic ajungem la ideea că ar trebui să fim ”noi cu noi” și să ne întrebăm și să fim foarte sinceri.

Amada Bălțățeanu: Eu chiar cred că, dacă nu acționăm în detrimentul nostru, cea ce obținem și modul în care ne simțim, ne dau, de fapt, forța să realizăm mult mai multe lucruri pe termen mediu și lung decât dacă faci ceea ce trebuie să faci în secunda asta, cu un consum foarte mare și care te privează apoi de celelalte lucruri care ar putea să apară ulterior.

Flavia Voinea: Mulțumesc mult de tot.