Cum să… ne pregătim de alegeri? Perspectiva expertului media

Pe perioada campaniei electorale, podcastul CUM SĂ...? va avea patru ediții speciale, în care vom aborda alegerile parlamentare și generale din perspective diferite, cu specialiști foarte activi în România și interesați de generația tânără.

Articol de Vicentiu Andrei, 1 noiembrie 2024, 07:35

Invitata acestui episod este Ioana Avădani, expert media și președinte al board-ului Centrului pentru Jurnalism Independent.

• De ce tinerii au o apetență redusă pentru participarea la vot? Pentru că, spun ei, politica e murdară și votul e inutil.

• Generațiile acestea mai tinere au un simț pragmatic foarte dezvoltat. Pur și simplu, vor să știe cu ce se aleg în urma acțiuni la care sunt invitați. Ei vor să știe What’s in it for me?

• Folosiți instrumentul numit busola politică. Poate să-ți arate care este candidatul care se apropie cel mai tare de opiniile tale, dar pregătește-te de un răspuns surprinzător, ba chiar contraintuitiv.

• Cel mai important este ca procesul de vot să fie corect, valid, legal și să se desfășoare fără interferențe din afară!

Bun găsit, doamnelor și domnilor! Sunt Flavia Voinea.

Vă salut la o nouă ediție de podcast Cum să…?, o ediție specială, a doua din seria promisă și generată de alegerile prezidențiale și parlamentare care se desfășoară la final de noiembrie și început de decembrie.

Alături de mine și îți mulțumesc mult pentru prezență… Ioana Avădani, un foarte binecunoscut expert media, președinte în momentul de față al board-ului Centrului pentru Jurnalism Independent și o prietenă veche cu care am făcut multe emisiuni.

Îți mulțumesc, Ioana!

Ioana Avădani: Mulțumesc pentru ocazia de a mai sta de vorbă pe îndelete.

Flavia Voinea: Super! Recunosc că am vrut tare mult să vorbim acum, pentru că am mai vorbit la finalul alegerilor parlamentare anterioare și atunci mi-ai spus un lucru care, iată, de patru ani mi-a rămas întipărit în minte. Te-am întrebat atunci de ce nu am văzut noi că un anume partid politic urma să intre în Parlament. Am fost surprinși de asta și răspunsul tău a fost extraordinar din punctul meu de vedere: pentru că nu ne-am uitat unde trebuie.

Cum să ne uităm și unde să ne uităm?

Aș vrea să purtăm discuția asta cu gândul la copiii care votează acum prima oară și spre spre asta să direcționăm discuția noastră.

Deci… unde să ne uităm când vrem să aflăm informații despre procesul de vot?

Ioana Avădani: Nu informațiile ne lipsesc. Și nu sursele de unde să ne informăm ne lipsesc. Pentru că vorbim… și aici accept provocarea ta să vorbim de cei care votează pentru prima oară. Cred că primul lucru este să ne asigurăm că ei sunt într-un număr cât mai mare.

Una dintre problemele pe care le arată și sondajele, și o mare parte din studiile sociologice, și studiile pe care le-am făcut noi la CJI pe copii și adolescenți și în interacțiunile directe cu elevii din clasele mari arată că există o apetență destul de redusă a tinerilor pentru participarea la vot. Îi întrebăm de ce?, iar răspunsul și aici s-ar putea să-ți dau iar un răspuns de la care să te bântuie… pentru că politica e murdară și pentru că e inutil.

Flavia Voinea: Asta cu politica e murdară… înțeleg pe deplin. Că e inutil… asta mă doare.

Ioana Avădani: Da. Și ar trebui să ne doară pe toți. Pentru că acești copii vin cu ideile de politica e murdară și votul e inutil. Vin cu aceste idei din familie, vin din societate, vin de la școală, deci vin pe tura noastră. Da, au crescut pe tura noastră cu aceste idei.

Nu cred că s-a dus cineva să le spună acest lucru direct. Dar copiii sunt extraordinar de prespicaci și ei văd, chiar dacă nu ni se pare că sunt în lumea lor, în jocurile lor, în butoanele lor. Copiii știu foarte bine cum merge societatea românească.

Poate n-o să știe să spună cine este prim-ministru, poate n-o să știe să-ți spună ce face Parlamentul și ce face Guvernul.

Dar ei au un simț care le spune dacă societatea este bună sau nu pentru ei. Și atunci… cred că primul lucru pe care l-am avea de făcut cu acești copii care votează prima oară sau despre care am dori să voteze prima oară ar fi să-i întrebăm ce le-ar plăcea lor să vadă în România. Nici asta nu-i întreabă nimeni.

Flavia Voinea: Da, cred că nu s-au gândit să facă asta. Nu vreau să spun că nu le pasă, dar cred că se și tem de răspuns.

Ioana Avădani: Se și tem de răspuns, da. Lucrul de care m-aș teme eu mai tare este de lipsa răspunsului. Pentru că am făcut acest joculeț cu mai mulți copii, și cu cei din anturajul meu, și cu oameni mai tineri și i-am întrebat: Tu ce vrei de la viață? Majoritatea mi-au răspuns bani.

În momentul în care mergi pe firul apei… bani ca să ce? Păi, bani ca să pot să călătoresc. Tu, de fapt, vrei să călătorești de fapt, vrei să vezi lumea. Hai să ne gândim dacă există alte circumstanțe care să-ți permită să vezi lumea, alta decât să ai bani să plătesc avionul.

Altul mi-a zis Eu aș vrea să am o casă a mea. A, deci tu vrei o casa ta…

Flavia Voinea: Vrei independență.

Ioana Avădani: Da, exact. Haideți să vedem, deși cred că este foarte târziu, cu două săptămâni sau cu lună înainte de alegeri, să vedem în primul rând ce își doresc acești copii. Și, pornind de la ce își doresc, să facem pașii următori, să vedem cum pot ei să ajungă la ce își doresc și să vedem care din ofertele electorale… în care din ele ne regăsim, care corespund. Ăsta este un demers pe care oricare dintre noi, ca alegători, ar trebui să-l facă.

Noi suntem, și e absolut normal, nu e nimic blamabil aici, suntem apropiați sau suntem simpatizanți ai unei orientări ideologice sau alta, sau favorizăm anumite persoane sau altele. Absolut normal și natural. Dar dacă vreau să fiu un alegător responsabil, mă uit și la programele politice mai elaborate, mai puțin elaborate, mai credibile, mai puțin credibile.

Dar și ăsta este un exercițiu de evaluare pe care trebuie să-l fac.

Flavia Voinea: Și ar trebui să-l facem cu candidatul sau cu partidul pe care eu îl apreciez, dar și cu încă două, trei, patru, poate toate. Poate e mult să mă duc la toate… de pildă, la președinție sunt 14 candidați. Poate că e mult să mă duc la 14…

Ioana Avădani: Dar mă pot duce la, hai să spunem, primii cinci sau șase. Există un instrument care se utilizează peste tot în lume și nu numai în perioade electorale. Se numește busola politică. Instrumentul este activ în România în momentul de față pe internet, online. Ți se propun anumite enunțuri, iar tu trebuie să spui dacă ești de acord sau nu ele cu ele. Pe partea cealaltă, există o întreagă bază de date de declarații ale candidaților politici pe temele respective și sunt astfel calibrate dacă sunt de acord sau nu cu enunțurile respective. La final, pe un grafic ți se arată care este candidatul care se apropie cel mai tare de opiniile tale. Răspunsul este surprinzător, ba chiar contraintuitiv.

Flavia Voinea: Serios? Contraintuitiv?

Ioana Avădani: Da. Adică tu ești întrebat tu cum te consideri? Mai degrabă de centru, mai degrabă de dreapta, mai degrabă de stânga… și constați că, de fapt, în baza răspunsurilor tale, ești mai apropiat de un candidat care nu răspunde înclinațiilor tale declarate.

Flavia Voinea: Asta e foarte interesant!

Ioana Avădani: Este foarte interesant, măcar ca divertisment electoral. Evident, nu se va apuca nimeni acuma să schimbe opțiunea de vot în baza unui astfel de exerciții online… dar măcar să-ți dai seama că s-ar putea să fi trecut cu vederea declarațiile sau, nu știu, opiniile unui candidat, doar pentru că acesta ți s-a părut nepotrivit de la bun început.

Flavia Voinea: De unde ne luăm totuși informațiile? Ok, este peste tot social media. Noi suntem foarte mari consumatori… Îmi aduc aminte tot așa, la o discuție, am fost împreună la o conferință. Eu stăteam în primul rând, tu erai la prezidiu și ai zis Flavia are în momentul de față device-ul, dar n-ai folosit cuvântul device. Ideea este că avem la noi și radioul, și televiziunea, și ziarul în același timp…

Ioana Avădani: În telefonul mobil, da! Acum am făcut gestul foarte controlat de a lăsa telefonul pe canapea lângă noi . Deci în momentul de față avem acest telefon mobil cu noi, care, de fapt, este un dispozitiv, este o mașinărie. Telefonul mobil este poarta mea către acele surse de informații, dar nu este singura. Este cea mai la îndemână, este foarte folosită și este, probabil, cel mai folosit mod mod de a accesa informații. Suntem în campania electorală, candidații se chinuie foarte mult să ajungă la noi. Avem mass-media care îi ajută să facă lucrul acesta.

Pe de o parte este rolul mass-media să facă lucrul acesta. Pe de altă parte, este o perioadă în care mass-media își poate atrage niște surse de venituri din publicitate electorală.

Flavia Voinea: Corect! Nu este cazul radioului public. Radioul și televiziunea publice fac prin lege campanie electorală cu anumite tipuri de emisiuni, fără să încaseze fonduri.

Dar televiziunile, radiourile, alte entități private, da, au o sursă importantă de venit în aceste perioade.

Ioana Avădani: Bun, și aici primul lucru pe care trebuie să-l facem este să distingem între ce este conținut plătit de partide și ce este conținut jurnalistic. Ce este publicitate și ce este jurnalism? Acolo unde jurnalistul pune singur întrebările, unde aceste întrebări sunt și incomode pentru candidat, acolo unde întrebările reflectă mai degrabă problemele noastre cu care ne confruntăm zi de zi și nu sunt menite să facă imagine candidatului sau partidului… Acolo ne aflăm în zona jurnalistică.

Acolo unde vine partidul, politicianul, formațiunea politică cu discursul pregătit de acasă, acolo este publicitate.

Putem să ne uităm sau nu, dar miezul informații este în partea ailaltă, în produsul jurnalistic.

N-aș vrea să se înțeleagă că publicitatea electorală este ilegitimă sau rușinoasă.

Nu, este o sursă foarte bună de informații. Este dreptul partidelor, dreptul candidaților să-și aducă la cunoștință mesajul în forma pe care o vor ei sau ele… Nu este total lipsită de valoare informațională, dar n-aș consuma doar publicitatea, fără să am și partea cealaltă, rezistența critică la mesajul politic.

Flavia Voinea: Este generația tânără, generația aflată acum la 18-21 de ani, la primul vot, interesată de fenomenul politic?

Ioana Avădani: Unii da, unii nu.

Flavia Voinea: Ca orice altă generație?

Ioana Avădani: Ca generație, pare că este un pic mai interesată decât cea de acum patru ani. Copiii sunt un pic mai ancorați în societate, pentru că în ultimul timp am văzut ceva mai mulți tineri în politică. Deci de vreo patru ani, chiar opt, avem mai multe fețe tinere…

Flavia Voinea: Și la campania de la locale s-a văzut asta.

Ioana Avădani: S-a văzut lucrul acesta și, dacă partidele și candidații vor veni și cu o ofertă consistentă pentru tineri, lucrurile se vor mișca. Dar dacă vom vorbi în continuare doar de industrializare, pensii și reforma administrativă, nu cred că vor veni.

Generațiile acestea mai tinere, și nu spun ca o critică, au un simț pragmatic foarte dezvoltat. Asta nu-i face mai răi sau știu eu, avizi sau lacomi. Pur și simplu, vor să știe cu ce se aleg în urma acțiuni la care sunt invitați. Întrebați orice angajator care a avut de angajat copiii din generația tânără și o să vă spună că primul sau printre primele lucruri pe care l-au întrebat a fost nivelul de salarizare și timpul de lucru.

Flavia Voinea: What’s in it for me?

Ioana Avădani: Exact! What’s in it for me? Da, se aplică și la oferta electorală. Bun, te votezi? Nu pentru că ești frumos, deștept sau pentru că ai fost frumos și deștept în ultimii 20-25 de ani. Te votezi dacă îmi răspunzi punctual la o nevoie.

Flavia Voinea: Faptul că sunt pragmatici e un lucru bun, din punctul meu de vedere. E un câștig al generației.

Ioana Avădani: Este un câștig, pentru că pragmatismul presupune lucrul acela de care am vorbit la început, și anume să-ți cunoști propriul interes. Nu-i nimic greșit în a-ți cunoaște propriu interes.

Flavia Voinea: Ok, ei sunt și mai bine pregătiți, cred eu, în a primi sau a scăpa de amenințările din social media. Sunt mai pregătiți să citească mesajele din socia media decât alte generații. Sau decât părinții lor, de ce să nu fim sinceri.

Ioana Avădani: Sunt mai pregătiți… Au trecut acești patru ani că revenim la deschiderea discuției, că nu ne-am uitat unde trebuie…

De data asta, ne uităm cam peste tot. Nu au apărut lucruri noi… Ce n-am avut în acum patru ani și avem acum în mod major: avem intervenția inteligenței artificiale și aici trebuie să tragem adânc aer în piept, pentru că nu o să dispară, dimpotrivă, o să devină din ce în ce mai sofisticată. Dar în ceea ce privește mecanismele, să-i spunem, mai puțin sofisticate de manipulare, copiii sunt mai pregătiți.. Ei au dobândit un soi de reziliență, ca la imunitate. Ei au devenit mai imuni la manipulare. Pentru că se dau pe internet pe toate platformele zi de zi, au înțeles cum funcționează aceste platforme și dacă le mai și explicăm și noi… și le spunem, în principal, că acolo unde este foarte frumos, s-ar putea să nu fie și foarte adevărat… lucrurile merg în direcția bună.

Am văzut copii de clasa a cincea, care, teoretic, nici n-ar avea voie să stea pe platformele sociale care tratează lucrurile cu oarecare detașare, ar putea să sune și un pic cinic.

Era o discuție cu niște copii de clasa a cincea, cum spuneam, și îi spuneam unuia ”dacă Gigel îți face ție o poză când ai căzut de pe scaun… cam cum te-ai simți?”. La care copilul a răspuns foarte detașat viața-i crudă, doamnă, asta e.

Deci au dezvoltat deja ideea că există lucruri neplăcute care ți se pot întâmpla și că, în general, nu este un cap de țară. Deci această rezistență la adversitate… care, serios, este survival skil, deci o abilitate de supraviețuire. Dacă ne ofuscăm din orice împins cu cotul sau chiar vorbe mai brutale, nu câștigăm nimic și ne vulnerabilizăm.

Flavia Voinea: Mi se pare că uneori nu știu să explice de ce refuză un anume comportament de pe internet, nu știu să explice ce i-a făcut să se îndepărteze de un conținut sau de un cont, dar o fac.

Ioana Avădani: Sunt intuitivi. Datoria noastră este să ne asigurăm că această abilitate este la scară cât mai mare, că cei care nu au această abilitate sau care au sensibilități mai deosebite sunt protejați și există mijloace care să-i ajute și că ei au și încrederea de a se întoarce către mijloacele acestea și să ne asigurăm că nu există un act de rea-voință. Deci o anumită cruzime și concurență și fricțiune în societate va exista oricând…

Flavia Voinea: Și nu e rău până la urmă, e o competiție.

Ioana Avădani: Da, atâta timp cât nu există rea-voință.

Flavia Voinea: Prevezi surprize în desfășurarea acestei campanii și în rezultatele acestor alegeri?

Ioana Avădani: Nu neapărat surpriză, dar mă tem de o anumită brutalitate a campaniei electorale și a votului propriu-zis. Mă tem că am depășit momentul strategiilor sofisticate, s-ar putea să ne întâlnim cu strategii din acelea extrem de brutale și de vizibile, cum am avut la începutul anilor 90. Cu cumpărat de voturi, cu mutat de votanți… Lucrul de care mă tem este întoarcerea la metodele foarte rudimentare. Și am avut la alegerile locale acuzațiile acelea de plecat cu sacii, de voturi furate, de voturi renumărate de patru ori, cu patru rezultate diferite… Deci la tehnicile acestea foarte rudimentare, de ele mă mă tem.

În ceea ce privește rezultatul alegerilor, nu cred că vom avea surprize. Candidații pe care îi avem în ofertă sunt, cu toții, cunoscuți.

Și cred că surpriza pe care am avut-o acum patru ani, de care vorbeam la începutul discuției, nu este posibilă la fiecare patru ani. Nu mai există puterea de a genera o astfel de mișcare în interiorul societății. Cred că peste încă patru-opt ani s-ar putea repeta, dar, deocamdată, jucătorii ne sunt cunoscuți, canalele sunt controlate. Cred că, până la urmă, rezultatul se va decide, așa cum e și firesc, la acolo.

Flavia Voinea: Acolo, la urne. Ce contează mai mult atunci când faci alegerea? Omul sau programul partidului? Intuitiv sau, cum să zic?, omenește este să te uiți la om. Dar este în regulă să te uiți mai mult la el decât la platformă?

Ioana Avădani: Nici nu știu ce să spun, pentru că aici ne lovim de toate teoriile antropologice care-ți spun că fiecare dintre noi va vota acel exemplu de succes în care se regăsește. Și dacă eu am fost crescut în ideea că succesul înseamnă să fii șeful, să fii abil, să ai bani și să nu-ți pese de nimeni, atunci voi alege acest model de succes ca fiind idealul meu. Dacă am fost crescut în ideea că există mecanisme democratice, că există ordine, că există echilibrul puterilor în stat, am să votez pe cineva care îmi garantează că aceste lucruri se întâmplă.

Aici vin eu și te întreb: câtă educație democratică am făcut noi în ultimii patru ani? Și nu neapărat în școală, pentru că acolo știm, n-am făcut aproape deloc!, ci prin modelele de succes pe care le-am oferit.

Și aici este marea mea strângere de inimă… Pe de altă parte, vine piticul optimist din creierul meu și zice ura, ești tânără din nou, e totul ca anii 90.

Trebuie să luptăm din nou pentru democrație, trebuie să luptăm din nou pentru libertatea de exprimare, trebuie să luptăm din nou pentru echilibrul puterilor lor în stat și, surpriză!, ca să nu ne plictisim, avem și un război la graniță și unul care nu-i foarte departe de noi.

Flavia Voinea: Mai avem și alte tipuri de alegeri la care ne uităm…

Ioana Avădani: Și depindem foarte tare și de alegerile din alte state…

Flavia Voinea: Exact! Și ne uităm și acolo cu interes, ca să nu spun spaimă sau bucurie, dar interes clar!

Ioana Avădani: Da! Și dacă ne-a învățat ceva pandemia, este că întotdeauna există un as în mână care natura ni-l arată arată, din când în când.

Flavia Voinea: Ce ar trebui să le spunem copiilor în încercarea de a-i convinge să meargă la vot? Să spunem că avem… nu știu, prieteni, rude, copilul de acasă, elevul, studentul de la facultate, cum să-l convingem?

De ce întreb asta? Pentru că uneori ne e greu să ne convingem și noi pe noi sau colegii cu experiență mare, ca să nu spun în vârstă.

Ioana Avădani: Un lucru pe care l-aș face: aș separa discuția despre importanța votului de discuția despre im importanța votării unei anumite persoane din oferta actuală. Pentru că există retragerea și am văzut asta la multă lume, inclusiv la adulți, inclusiv la prietenii mei: n-avem pe cine vota. Nu merg la vot! Pentru prima oară în 30 de ani, mă gândesc să nu mă duc la vot. Am încheiat citatul!

Și aș insista asupra importanței fiecărui vot. Nu mergem mai departe decât la ce s-a întâmplat la Chișinău acum săptămâna trecută. Acolo, la referendum, când decizia de a merge pe calea europeană a depins de o mână de voturi. Acolo chiar s-a văzut cât de important este fiecare vot în parte!

Și aș marșa pe importanța votului meu, pentru indiferent ce se votează. Partea a doua, cu cine votez?… acolo este un pic mai greu, și mai personal și mai dificil, în special că vorbim cu oameni dintr-o altă generație. Mie, la 60+, îmi este foarte greu să spun tu, la 18, trebuie să votezi așa.

Dar dacă i-am educat bine și i-am iubit suficient, ei vor ști să-și folosească creierul.

Flavia Voinea: Mi se pare foarte important, într-adevăr, să meargă la vot!

Două întrebări mai am. Una este: crezi că este sănătos să vorbim despre obligativitatea votului?

Ioana Avădani: Putem să vorbim despre orice! Dar, în momentul de față, cred că mood-ul, starea de spirit a societății românești este opusă oricărei obligații, în orice sens. Lăsând la o parte faptul că mie mi se pare nesănătos să te oblig să-ți exerciți un drept!

Cred că, mai degrabă, ar fi un efect negativ. Topărceanu e viu în inimile noastre: Ce ai cu noi, bă? Pentru ce să dăm cu var?

Și atunci, da, putem vorbi, pentru că este o temă importantă, dar atât. Dialogul într-o societate e întotdeauna sănătos!

Flavia Voinea: Și mai voiam să te întreb ceva apropo de votul din primul tur și votul din al doilea tur. Am auzit diferite teorii. Cea mai întâlnită ar fi așa: votează în primul tur cum simți, votează candidatul care răspunde cel mai bine nevoilor tale, dorințelor tale, intereselor tale, fără să te gândești la șansele lui de a ajunge în turul doi. Fără să faci calcule, votează efectiv pe ceea ce simți. Calculele intervin în turul doi.

Ioana Avădani: Există cel puțin două strategii. Una este asta, cea de-a doua este a votului util. Dacă sondajele de opinie, care nu sunt întotdeauna nevinovate… și aici e problemă despre care am putea vorbi! Dacă sondajele de opinie îți arată că acel candidat care este cel mai apropiat ție, dintre cei care ar avea șanse să intre în turul doi, riscă să nu intre în turul doi, atunci faci calculul ăsta de vot util și votezi cu el. Să te asigur că intră! Și am foarte mulți prieteni care au zis aș vota cu X, doar să mă asigur că intră în turul doi.

Flavia Voinea: Dacă te uiți la sondaje de opinie, observi anumite situații. Este un exemplu de săptămâna trecută cu niște contradicții majore. Adică locul unu dintr-un sondaj este undeva mai jos de cinci… ceea ce, cu toate marjele de eroare, este improbabil.

Ioana Avădani: De asta spuneam că nu întotdeauna sondajele de opinie sunt nevinovate.

Flavia Voinea: Ai ales un cuvânt extrem de elegant!

Ioana Avădani: Da, ăsta este stilul meu, la sondaje de opine. Mi-a făcut plăcere să văd, și în dezbaterile preelectorale și în perioada asta, când analiștii spuneau sondajul nu este vot. Sondajul este un instrument. Sondajul este un un instantaneu al grupului sondat în ziua în care a fost sondat. Nu este o indicație a ceea ce se va întâmpla. Este un instrument care folosește mai degrabă candidaților și partidelor decât publicului și pe care, din păcate, candidații și partidele îl utilizează în speranța că vor putea influența publicul.

Flavia Voinea: Manipula.

Ioana Avădani: Influența.

Flavia Voinea: OK, iată diferența dintre eleganță și frust. Haha! Ești optimistă în privința rezultatelor alegerilor?

Ioana Avădani: De ce mă întrebi așa ceva???

Flavia Voinea: Am înțeles! Mă gândeam să încheiem cumva frumos! Haha!

Ioana Avădani: Luxul cel mare pe care mi-l permit este să fie optimistă în privința procesului. Deci, din punctul meu de vedere, dacă procesul este corect, este valid, este legal și fără interferențe din afară…

Flavia Voinea: E un mare câștig! E exact ce trebuie!

Ioana Avădani: Că rezultatul poate să fie conform așteptărilor mele sau preferințelor mele sau contrar… Asta este o altă discuție, toți avem aceleași drepturi în țară asta. Câteodată mi se întâmplă să nu fac parte din majoritate… cel mai adesea!

Flavia Voinea: Îți mulțumesc foarte mult pentru această discuție. Sper din suflet ca tinerii să meargă la vot, să găsească forța, motivele și să facă acest gest responsabil pentru prima oară în viața lor. Mă gândesc că este și un moment așa de maturitate…

Ioana Avădani: Și… it’s fun! Adică haideți să nu-i încărcăm cu foarte mari poveri de acestea de maturitate, de responsabilitate. Da, sunt acte de maturitate și de responsabilitate. Dar până la urma urmelor nu este o corvoadă…

Flavia Voinea: Nu, nu în sensul ăsta. Mă gândeam că, așa cum te bucuri la 18 ani că pot să mă duc să iau carnetul de conducere… pot să mă duc să și votez!

Ioana Avădani: Exact! I am a big boy sau I am a big girl!

Flavia Voinea: E important , de acum încolo pot să fac orice, inclusiv să votez!

Mulțumim frumos! O să ne rămână ideile astea în cap și poate ne mai auzim și după vot, să vedem în special dacă procesul de vot s-a desfășurat corect. Este lucrul cel mai important, ceea ce ne garantează că rezultatele sunt conforme cu dorințele populației care s-a prezentat.

Mulțumim tare mult, Ioana Vădani, președintele bordului Centrului pentru Jurnalist Independent și un expert media a cărui părere este foarte valoroasă.

Sunt Flavia Voinea, aceasta a fost o ediție specială a podcastului Cum să…?.