La mulți ani sărbătoriților care poartă numele Sfinților Mihail și Gavril!

Astăzi este sărbătoare la români!

Articol de Vicentiu Andrei, 8 noiembrie 2024, 10:34

Aproape 1,5 milioane de oameni își sărbătoresc onomastica de Sfinții Mihail și Gavril.

Dintre bărbații sărbătoriți, cei mai mulți poartă numele de Gabriel, Mihai, Mihăiță și Mihalcea.
În ceea ce privește femeile, sunt întâlnite cel mai des numele de Gabriela, Mihaela și Mișa.
Cum își petrec românii onomastica, a aflat colega noastra Olga Stancu.

La Muzeul Țăranului Roman se va deschide astăzi un târg de Sfinții Mihail si Gavril.
Până duminică, de la 10 dimineaţa până la 6 seara, zeci de meşteri, anticari şi artişti vor oferi vizitatorilor obiecte lucrate manual, accesorii şi îmbrăcăminte.
La standuri vor fi şi prajituri de casa, miere, sucuri naturale, fructe şi legume.
Intrarea va fi liberă.

Mai multe detalii despre aceasta sărbătoare a oferit Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Țăranului Român, pe pagina de Facebook a muzeului:

„În popor, sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, pe care biserica îi cinstește pe 8 noiembrie, poartă numele de Hranghel (în Moldova), Sfântul Aranghel (în Țara Românească și Oltenia) sau Arhanghel (în Transilvania). Uneori, dar destul de rar, sărbătoarea mai este denumită și Sân-Mihai.
În sâmbăta de dinaintea Hranghelului, românii – în special din Moldova și Bucovina – fac praznice și împart pentru sufletele celor trecuți la Domnul. Prin unele locuri, această sămbătă se mai cheamă „Moșii de Hranghel” sau „Moșii de toamnă”. Chiar praznicul care se face în această sâmbătă poartă numele de „Hranghel”.
În această zi, creștinii merg la biserică și aprind câte o lumânare pentru a avea lumină de veci pe lumea cealaltă. Se crede că lumina acestei lumânări va lumina drumul întunecos spre tărâmul celălalt pentru cei care vor muri de moarte năpraznică și, deopotrivă, pentru aceia cărora în momentul morții nu are cine să le așeze la căpătâi o lumânare.
Prin unele sate se obișnuiește ca finii să meargă, de Hranghel, la nași sau la nănașii lor cu colăcei.
În Transilvania, există obiceiul ca în ziua de Hranghel ciobanii și oamenii care au oi să facă turta arieților. Arieții sunt berbecii care au fost despărțiți de oi. În această zi, arieții se amestecă iarăși cu oile. Se face o turtă din făină de cucuruz sau de grâu, care se coace și, la urmă, se aruncă între oi. Dacă turta va cădea cu fața în sus, acesta este un semn că oile vor făta normal, fără primejdie. Dacă turta cade cu fața în jos, se crede că o să le meargă rău.
Având evlavie mare la Sfinții Mihail și Gavriil, românii serbează praznicul lor în special prin nelucrare. În Bucovina, chiar se spune că Sfântul Hranghel „e bine să-l ții, că e cu îngăduială”.
Poporul român îl numește pe Sfântul Mihail, „Arhanghelul”, „Sfântul Arhanghel” sau, mai pe scurt, „Arhanghel”. El este cunoscut ca mai-marele voievod al oștilor cerești. Prin Transilvania, i se mai spune și „Sân-Mihai”.
În Bucovina, se crede că Sfântul Mihail este cel dintâi sfânt care a fost sfințit de Dumnezeu și care stă de-a dreapta Sa.
Tot în Bucovina, întâlnim următoarea povestire:
Atunci când, dintre toți arhanghelii și îngerii, s-a răzvrătit Lucifer, vrând să se ridice mai presus de Dumnezeu, Acesta l-a aruncat din înaltul cerului, pe el și pe toți îngerii care fuseseră părtași cu el la răzvrătire. În căderea sa, Lucifer a luat, din întâmplare, și stima, haina sfântă de arhanghel. Dumnezeu nu a vrut ca stima să rămână la el, așa că l-a trimis pe Sfântul Arhanghel Mihail să o aducă iarăși în cer. Acesta s-a dus la diavol, s-a prefăcut că îi este prieten și, într-o bună zi, au plecat amândoi la scăldat. A intrat în apă mai întâi Lucifer, afundându-se în ea. Când a văzut una ca asta, Arhanghelul Mihail a luat stima și a început să se ridice, în zbor, la cer, cu ea. În timpul acesta, Dumnezeu făcuse deasupra apei un strat gros de gheață. Lucifer a spart gheața și deși își rupsese aripile, a reușit să zboare în urma Arhanghelului Mihail și să-l apuce de picior și a rămas în gheare cu o bucată de carne din talpa sa.
Lucifer s-a întors pe pământ, iar Sfântul Mihail i-a dus în cer stima arhanghelească lui Dumnezeu. Se zice că în urma acestei întâmplări, ne-a rămas nouă, oamenilor, scobitura pe care o avem în talpa piciorului.
Poporul român mai crede că atunci când Sfântul Arhanghel Mihail s-a luptat cu Necuratul, arhanghelul s-a mâniat atât de tare încât din ochi i-au sărit scântei. Din aceste scântei s-au ivit licuricii.
Românii cred că Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, fiind conducătorii oștilor cerești, veghează asupra vieții oamenilor, iar în momentul morții le iau sufletele și le duc pe lumea cealaltă.
Macedoromânii cred că înaintea morții, Sfântul Arhanghel Mihail stă în dreapta muribundului, diavolul se așază în stânga lui, în timp ce îngerul păzitor îi stă la căpătâi. Necuratul vrea ca să atragă, cu orice chip, sufletul omului spre el, dar Sfântul Mihail i se împotrivește. Când simte că sufletul omului stă să iasă din trup, Sfântul Arhanghel Mihail îi taie cu sabia capul muribundului. Sângele i se risipește, în chip nevăzut, peste tot. Din acest motiv, există obiceiul ca în camera unde a murit cineva să se văruiască și să se spele rufele.
Atât de înrădăcinată era, în trecut, credința că Arhanghelul Mihail ia sufletul muribundului, în clipa morții, încât despre omul care trăgea să moară se spunea că „îl ia Sfântul Arhanghel”.
Bucovinenii cred că toate viețuitoarele și toți oamenii, atât cei vii, cât și cei morți, se află sub puterea, sub mâna Sfântului Arhanghel. Tot în Bucovina, românii cred că Sfântul Mihail este cel mai puternic dintre sfinți, fiindcă Dumnezeu l-a însărcinat să poarte soarele și luna. Vara, sfântul mărește ziua și micșorează noaptea, dând drumul soarelui mai pe sus, iar lunii mai pe jos, iar iarna micșorează ziua, dând drumul lunii mai pe sus și soarelui mai pe jos.
Toamna, de ziua lui, pe 8 noiembrie, se desparte vara și Arhanghelul Mihail încredințează toate vietățile Sfântului Neculai, care le poartă de grijă și le hrănește până la Iordan. După ce se sfințește agheasma, vietățile fug în toate părțile și intră iarăși sub purtarea de grijă a Arhanghelului.
În Bucovina, oamenii cred că Sfântul Mihail are putere și asupra demonilor. El o ține în frâu pe Mamarca, soția lui Scaraoschi, stăpâna iadului și mama tuturor diavolilor. Sfântul Mihail îi indică acesteia cât „să răsucească la cheie” pentru ca gerul iernii să nu fie înfricoșător. Dacă nu ar fi Sfântul Mihail, diavolul ar slobozi ger ca să ne înghețe pe toți, fiindcă el vrea să nu fie oameni pe pământ.
Arhanghelul Mihail taie cu sabia masa norilor de grindină și piatră, care mai apoi bat câmpurile cu semănături.
În vechime, când se întâmpla să nu mai contenească ploaia, românii spuneau așa: „Treci, ploaie călătoare,/ Că te-ajunge Sfântul Soare,/ C-un mai, c-un pai,/ Cu sabia lui Mihai.”
Prin ținutul Brăilei se crede că Sfântul Mihail ține cheile raiului.
Se zice că Arhanghelii Mihail și Gavriil, la Judecata de Apoi, vor buciuma din buciume ca să învie morții.
Despre Sfântul Arhanghel Gavril, căruia i se mai spune și Gavriil, Gavrilă sau Gavriil Blagovecinicul, în popor se crede că este conducătorul cetei îngerilor, alături de Sfântul Arhanghel Mihail, că ține Ciuma de păr, asemeni Sfântului Haralambie, și că tună împreună cu Sfinții Mihail și Ilie, contra demonilor. Deseori el aduce ploaia cu piatră: „orânduiește cu tunul și piatra”.