Cum să… învățăm copiii să aibă o relație sănătoasă cu banii?

Cum să…? podcastul care caută soluții simple la probleme care par complicate

Articol de Vicentiu Andrei, 11 noiembrie 2024, 07:50

• La copii banii vin ușor… vin din portofelul părinților!

• E foarte important ca cei mici să învețe valoarea banilor munciți și a efortului răsplătit!

• Rolul părinților, de fapt, este să-i facem să înțeleagă că a pune bani în portofelul lor nu este o acțiune simplă, ci este o acțiune care înseamnă, de fapt, din partea lor niște responsabilități.

„Bun găsit, prieteni! Sunt Flavia Voinea, vă salut la cea 10-a întâlnire din sezonul doi a podcastului Cum să…? Amada Bălțățeanu, bun venit! Mulțumesc pentru prezență. Nu știu când au trecut aceste 10 săptămâni din sezonul doi al podcast-ului nostru, dar încet, încet am ajuns aici și am discutat subiecte pe care le-am observat noi, pe care ni le-au sugerat ascultătorii, prietenii noștri. Încet, încet, paleta de subiecte abordate se lărgește.

Îți propun pentru astăzi un subiect pe care îl văd foarte abordat și în școli și în tot felul de cursuri de dezvoltare personală pe care le fac și copiii. Este vorba despre cum îi învățăm pe copii să aibă o relație sănătoasă cu banii. Educația financiară. Deci cum să nu cheltuim, pe ce să cheltuim, cum să economisim, cum să-i învățăm pe copii să înțeleagă această acest domeniu.

Amada Bălțățeanu: Am tras aer în piept pentru că se pare că relația cu banii poate să fie așa, ca o provocare, nu doar pentru copii și pentru adulți. Da, cred că toți știm sau avem în jurul nostru oameni care sunt mai calculați, își organizează banii în bugete și oameni care trăiesc clipa. Și când trăiești clipa, mergi foarte mult pe instinct. Îți place ceva, îmi cumpăr ceva și mă descurc eu.

Da, la copiii e mult mai diferit și mult din ceea ce fac ei astăzi ține de cum au fost în relație cu noi. Le-am arătat poate ca părinți, nu neapărat generozitatea asta dată din a le oferi banii, ci și simplitatea cu care ei câteodată primesc banii, cheltuie banii… Și apoi, la un moment dat îți dai seama că nu-i valorizează.

Flavia Voinea: Exact. Au senzația că vin ușor și se duc ușor.

Amada Bălțățeanu: Păi la ei vin ușor, din portofelul tău! Chiar vin ușor! Tu te uiți la el că-ți povestește ceva sau a văzut ceva ce își dorește sau vezi așa că e mai blând și vocea aia… privirea aia… și tu stai și te gândești Doamne, dar n-am avut timp să petrec cu el zilele astea… Hai, hai să încerc să-i fac o bucurie și te duci la portofel și dai niște bani. El se bucură, dar el vede o simplitate și anume vin cu o poveste care poate să fie mai bine orchestrată, depinde cât de mare este. Și observă că tot ce a avut el de făcut e să se pregătească pentru discuția cu tine. A primit banii și au cumpărat un lucru sau i-a pus în portofelul lui și pentru el a fost ca și cum… Done! Totul e bine.

Și asta nu se întâmplă o data, asta se întâmplă când este și un bunic, și o bunică. Și dacă tu îi spui Băi, ți-am mai dat săptămâna trecută, se duce la tată…

Iar pentru ei, pentru copii, într-adevăr, banii vin ușor, vin ușor, nu văd ei de ce să-și bată capul pentru cum să țină de ei, cum să-i distribuie cu atenție, cum să aibă.

Și în viitor… ei știu că în viitor, dacă va mai apărea ceva atractiv, tocmai au rețeta rețeta asta în care vin, cer și primesc.

Și atunci mă uit la la părinți, de data asta, nu la copii. Când vorbesc cu noi și în academie și spun dar subiectul ăsta de educație financiară se face? ca și cum am ajuns într-un punct în care realizez că cel de acasă, cel mic, nu valorizează și ar fi bine să aibă un subiect de educație financiară…

Flavia Voinea: Nu-i destul.

Amada Bălțățeanu: Păi nu-i destul! Că este ca și cum ești într-o companie și vrei ca un angajat al tău să fie mai bun lider pentru echipa lui, și-l duci la un curs de lider și el merge două zile acolo și aude niște lucruri și poate ia niște lucruri și apoi poate chiar și aplică niște lucruri, dar nu înseamnă că el este un lider pentru echipa lui după două zile de training.

Părintele zice are că nevoie de un curs de educație financiară și sunt multe pe piață, cred că pot să găsesc unele care sunt chiar doar despre educație financiară și țintite pe vârste și simplu de explicat, abordat cu joculețe cu tot felul de cerințe pe care le ai și ei trebuie să gândească și să gândească în bani și trebuie de economie.

Ei își iau niște lucruri bune, dar de aici, ca și la angajator care nu devine neapărat un lider după training… așa se întâmplă și la copii, merg la un curs, există o cerință, părinții simt nevoia, dar asta nu înseamnă că ei au un comportament diferit.

Flavia Voinea: Mingea ajunge tot la noi, ca părinți. Există ideea stabilirii unui buget pe săptămână, la copiii un pic mai mare. Atâta ai de cheltuit, bani din care ar trebui să te gospodărești singur pentru, nu știu… masa de prânz, sucul pe care ți-l dorești, alte lucruri. Dacă vrei să te duci cu prietenii la suc, tot din banii ăia te duci. Poate te duci o săptămână, da, o săptămână, nu. Îți strângi de pe o săptămână pe alta că bugetul pe săptămână atâta e!

Amada Bălțățeanu: Corect. Sau, dacă vrei ceva anume, nu mai te duci nici la suc și nu mai iei, nu știu care masă undeva lângă tine… Îți iei un sandviș de acasă… anticipezi și reușești să strângi o sumă și să reușești să cumperi. Și atunci este despre aranjat cumva banii care vin și cu ideea de buget pe săptămână și cum distribui banii.

Flavia Voinea: Pentru că știi că nu vin alții.

Amada Bălțățeanu: Sau mai există și forma asta în care să muncești, să faci ceva ca să primești.

Flavia Voinea: Exact. Eu aveam sarcini când era mică: să duc gunoiul și să cumpăr pâine.

Amada Bălțățeanu: Bun. Și eu aveam sarcini de mică. Mergeam la bunici și ai mei aveau foarte multe prune și spuneau așa dacă ne ajutați, la fiecare găleată de prune adunate există sumă. Îmi calculam câte găleți trebuie să adun într-o zi pentru scopul meu și aveam un scop foarte clar. Și atunci erai foarte motivat să vezi cum să-ți distribui până la urmă energia ca să reușești.

Există momente în care ei vin cu o cerință anume și acolo ar trebui într-adevăr să intri într-o formă de discuție și hai să vedem: da, uite tu asta îți dorești, Ce-ți propui să faci pentru banii ăștia?

Flavia Voinea: Deci o negociere.

Amada Bălțățeanu: E o invitație la negociere. Pentru că el poate să blocheze negocierea. Și să spună Nimic. Ok, bine! Și asta e o variantă, dar dacă tu nu faci nimic, cerința ta pe ce se așează? Doar așa, că îți dorești tu ceva?

Și eu poate îmi doresc sau altcineva își dorește. Și totuși alegem să întârziem alegerea asta pentru că nu-i în momentul acum.

Sau, și atunci relansez eu discuția, să poți să te gândești ce anume ești dispus să faci sau ce ce crezi că poți să faci din ceea ce vezi că ar fi nevoie? Da, și atunci știi că undeva e un efort răsplătit.

Flavia Voinea:: Mie mi se pare foarte fain ca ei să crească valoarea asta, da, mi se pare că e o formulare foarte bună. Un efort răsplătit. Ce vrei tu este să primești ceva. Eu pot să privesc lucrurile ca pe o răsplată pentru un efort, lucru, sarcină îndeplinită de tine.

Amada Bălțățeanu: Și imaginează-ți că, dacă ei cresc cu un obicei pe care tu-l formezi prin această interacțiune și prin această dinamică, ei ajung în timp să știe că efortul e important să fie răsplătit. Învața asta și când e vorba despre ceilalți, pentru că tu, când crești, o să ai tot felul de conexiuni, relații, proiecte. Poate o să fii antreprenor și trebuie să înțelegi că nu este despre a acumula tu cât mai mult și oamenii să fie o resursă pentru tine ca să-ți atingi un obiectiv, ci să ai în minte lucruri care să devină bune pentru tine în timp, dar să ai și să sune vocea aia din spate și efortul oamenilor să fie răsplătit. Și atunci o să îți vină foarte natural să să fii foarte corect cu oamenii din jurul tău și asta mi se pare un beneficiu pe termen lung când vorbim despre cum ne formăm ca oameni.

Dacă vorbim despre momentul present, acum este despre a învăța copilul nostru de acasă că sunt lucruri pe care le dăruim noi și țin de dezvoltarea lui. Poate că sunt alte plăceri pe care ei le au și care poate nu sunt intuite de noi și nu să fac parte din lista asta ceea ce ne propunem noi să cumpărăm sau să oferim și care vin din partea lor ca și cerințe. Acolo cred că cel mai bun moment pentru genul ăsta de discuție.

Un om este îndreptățit să ceară, eu am chestia asta în cap și orice om e îndreptățit să ceară. Apoi este despre cât ești dispus tu să oferi. Și apoi este zona în care discutăm despre ce poți tu, ce pot eu și unde să ne întâlnim.

Flavia Voinea: Eu cred foarte în negociere și în discuțiile astea dintre două persoane până se ajunge la o cale de mijloc.

Amada Bălțățeanu: Da, dar smart. Tu, ca părinte, trebuie să știi că ai nevoie de ceva în plus față de copil… și anume modul în care tu ghidezi, pentru că va trebui să ghidezi. Tu nu ești cu un alt adult, unde fiecare pune o cărămidă dată de experiența personal anteroară, ci vorbim despre un copil care poate să pună problema foarte abrupt. Da, și atunci este rolul meu este să caut, să direcționez prin felul de a vorbi, felul în care îi pun întrebări, felul în care îi cer idei, ca să ajungem până la urmă la un rezultat acceptat de ambele părți.

Cred că până la urmă totul pleacă de la înțelege valoarea banilor, pentru că din momentul în care înțelegi valoarea banilor, ajungi la efect și la ceea ce discutam noi inițial, și anume o relație sănătoasă cu banii.

Pentru că tu poți să primești bani și, știind că se obțin simplu, îi cheltui foarte ușor. Din momentul în care vezi că există niște eforturi pe care tu le depui, niște cerințe, chiar și negocierea viitoare cu mama… atunci te gândești mai bine.

Rolul nostru, de fapt, este să-i facem să înțeleagă că a pune bani în portofelul lor nu este o acțiune simplă, ci este o acțiune care înseamnă, de fapt, din partea lor niște responsabilități.

Flavia Voinea: Și nu este ceva ce li se cuvine automat by default, doar pentru că vin să ceară. Da, și mi se pare important că modul în care punem problemele și direcționăm discuțiile și acțiunile îi pot pregăti pe termen lung.

Mai am o idee de a continua discuția noastră, legată de sezonul în care suntem, pentru următoarea ediție a podcast-ului nostrum. Mulțumesc frumos, Amada!”