Bine de citit: Împărțirea la zero

Articol de razvanursuleanu, 14 aprilie 2025, 09:15

“Împărțirea la zero” ar fi fost un titlu bine ales pentru o culegere de povestiri științifico-fantastice, dar când printre aceste povestiri se află și “Povestea vieții tale”, unul dintre cele mai bune texte SF scrise vreodată și care oferă și titlul original al volumului, ei bine, alegerea editurii nu mai pare deloc potrivită…

Această observație este însă una minoră, important este că această carte a fost tradusă și în limba română. Iar eu, decât să îi invidiez, mai bine îi felicit pe cititorii care îl descoperă pentru prima dată pe Ted Chiang, un scriitor care pe cât de rar scrie, pe atât de bine o face.

“Turnul din Babilon”

De apreciat lejeritatea cu care condeiul lui Chiang (însoțit, firește, de Banda lui Möbius și de Butelia lui Klein, cei doi dulăi credincioși ai săi) se deplasează printr-o lume antică, finită și fără de sfârșit în același timp.

“Înțelegere”

Un compus chimic care accelerează progresiv devoltarea creierului uman. O poveste formată din trei părți de referință. În ordinea cronologică a aparițiilor, prima parte este “Flori pentru Algernon”, povestirea scrisă de Daniel Keyes, partea a doua este “Înțelegere”, povestirea din acest volum, iar ultima parte este filmul “Lucy” regizat de Luc Besson.

Dacă dorim o ordine valorică și nu una cronologică, atunci începem cu “Flori pentru Algernon”, continuăm cu “Lucy” și încheiem această aventură a minții cu “Înțelegere”.

“Împărțirea la zero”

Probabil că dacă Ted Chiang ar fi avut și umor, atunci ar fi fost cu siguranță unul dintre marii scriitori contemporani. Citind unele din lucrările sale, am sentimentul că pentru autor ecuația umorului este câteodată dificil de înțeles și aproape imposibil de demonstrat. Cred că matematicianul din el ar putea demonstra mult mai ușor că 1 este egal cu 2, și asta fără să apeleze neapărat la o împărțire la zero.

Apreciez însă enorm faptul că reușește de fiecare dată să predea o lecție grea de matematică chiar și unor eventuali repetenți la această materie (nu, nu mă număr printre aceștia, deși s-a întâmplat la un moment dat să mă aflu în apropiere de zona respectivă…). Când Chiang se află la catedră, matematica pare a deveni o bagatelă.

“Povestea vieții tale”

Acest uluitor text se află deja în “My Personal Hall of Fame”, alături de “Regii nisipurilor” de George R. R. Martin, “Arena” de Fredric Brown, “Artele marțiale moderne” de Alexandru Ungureanu, “Îngerii carcinom” de Norman Spinrad și alte câteva astfel de diamante.

Uluitor text, da, iar eu nu credeam că ar fi posibil ca un regizor să realizeze un film plecând de la această povestire, fără să se îndepărteze foarte mult de esența acesteia. Ar trebui să fie pe măsura lui Ted Chiang, adică o minte strălucitoare, pentru a fi capabil de o astfel de performanță.

Eroarea mea în totalitate, pentru că “Arrival – Story of Your Life”, filmul lui Denis Villeneuve, este o realizare excepțională. La fel și “Blade Runner 2049”, “Dune” și “Dune: Part Two”, dacă tot am ajuns să menționez numele lui Villeneuve…

“Șaptezeci și două de litere”

Cititorul să fie atent și să nu uite că se află în universul literar al ficțiunii speculative, și nicidecum în fața unei concluzii demonstrate matematic.

“Evoluția științei umane”

Deși mai curând un articol științific decât un text SF, “Evoluția științei umane” se încadrează perfect în selecția de povestiri din acest volum.

“Iadul e acolo unde nu există Dumnezeu”

…s-a gândit scriitorul fizician și matematician Ted Chiang, după care a scris “actul credinței vine din interior, sau nu vine deloc” și restul povestirii…

“Să-ți placă ceea ce vezi: un documentar”

Din punct de vedere strict matematic, lucrurile sunt de o simplitate evidentă. Dacă A = știință și B = literatură, A+B va fi întotdeauna egal cu 10 în oricare dintre povestirile scrise de Ted Chiang, unde 10 este nota maximă ce poate fi acordată. Din păcate însă, nu pot judeca lucrările lui Chiang doar prin filtrul acestei ecuații…

A+B =10 și pentru “Să-ți placă ceea ce vezi: un documentar”, am explicat deja că nu poate exista un rezultat diferit, dar A este egal cu B se aplică doar pentru “Povestea vieții tale”, pe care o consider a fi perfectă. Pentru povestirea de față, A este însă mult mai mare decât B. Disproporționat de mare.

Are de fapt importanță acest lucru? Aș spune că nu, cel puțin în ceea ce mă privește, pentru că n-aș avea cum să ignor un text sub care totalul general este zece, chiar dacă la acest rezultat au ajuns doar fizica și matematica, pentru că stilul literar tocmai ce a luat hotărârea să se odihnească pentru o vreme…