Lectia de lobby in UE

Articol de , 19 decembrie 2014, 17:04

de Rasvan Roceanu

Raportul Curtii de Conturi a Uniunii Europene privind modul in care au fost cheltuite fondurile acordate de UE diferitelor tari, raport publicat pe 16 decembrie, a nascut un imens val de comentarii.

Pe buna dreptate: controlorii finantelor comunitare au constatat ca zeci de milioane de euro au fost investite in construirea, sau extinderea a nu mai putin de 20 de aeroporturi europene, investitii care nu se justifica deloc.

Pe primul plan este Polonia, “elevul emiment” al scolii de absorbtie a fondurilor structurale, care a primit intre 2007 si 2013 milioane de euro pentru trei aeroporturi situate in zone in care traficul de pasageri nu este nici pe departe suficient.

Exemplu cel mai frapant remarcat de observatory este noul terminal internațional de la aeroportul din Lodz, unde, în 2013 numărul de pasageri a fost mai mic cu aproape un milion decât se preconiza. Într-o zi relativ aglomerată din timpul verii, pe respectivul aeroport au aterizat doar 4 zboruri si au decolat tot 4 zboruri.

Culmea, slabele sanse (atatea cate erau) ca aeroportul sa atraga mai multi pasageri au fost “sabotate” de alta investitie facuta cu fonduri europene si anume noua autostrada care a facut ca orasul Lodz sa fie la numai 50 de minute de drum cu masina de aeroportul international din Varsovia.

Dar Polonia nu este un caz izolat, asemenea investitii stupide au fost facute si in Grecia, Estonia, Italia si Spania.

Un alt exemplu este aeroportul din Corboda, in sudul Spaniei, care a fost extins pornind de la presupunerea ca va avea un trafic de 179.000 de pasdageri pe an, dar care in 2013 a avut doar 7000 de pasageri. Cam 20 de pasageri pe zi!

La fel de prost sta aeroportul din Crotona, in sudul Italiei, care in 2007 (inainte de investitiile pentru modernizare), avea peste 100.000 de pasageri pe an, iar in 2013, (dupa ce s-au cheltuit banii), a avut doar 28.000 de pasageri pe an.

La  aeroportul din Salonic, Curtea de Conturi a UE a descoperit ca cele doua noi terminale cargo, construite tot cu fonduri europene, erau complet goale. Niciun avion nu le utiliza.

Ca sa fie clar: Curtea de Conturi a ajuns la concluzia ca nu este vorba de bani delapidati, furati, sau deturnati. Nu au intrat in buzunarul nimanui. Pur si simplu au fost cheltuiti fara cap, desi aprobarea pentru cheltuirea lor a venit de la cele mai luminate capete de la Bruxelles.

Ar trebuie sa ne indignam, dar cred ca noi, romanii, ar trebui, mai ales, sa invatam o lectie: lectia puterii pe care o poate avea un lobby bine pregatit la Bruxelles.

Decidentii europeni, cei care hotarasc ce tara cati bani primeste pentru ce proiecte, sunt si ei oameni. Poate sunt mai exigenti decat media, poate mai bine pregatiti, poate mai tipicari, dar totusi oameni care pot fi convinsi daca le prezinti argumentele bune, in momentele bune, cu strategia buna.

Tarile care au absorbit aceste fonduri nu pot fi acuzate de inselatorie, sau lipsa de onestitate, sau de altceva: orice stat este obligat sa faca tot ce poate pentru a primi cat mai multi bani care sa fie pompati in investitii locale.

Aici intervin lobby-urile, adica acele grupuri de influenta care in perceptia colectiva romaneasca sunt (inca) asimilate (in mod absolut stupid si nedrept), cu ceva rusinos, necinstit, sau corupt.

Cu siguranta ca in cazul celor 20 de aeroportui dat la iveala de Curtea de Conturi a UE forta lobby-urilor a avut un efect pervers, dar realitatea ramane: cel care este constient ca trebuie sa-si faca lobby puternic, cel care angajeaza oamenii potriviti in aceste grupuri, cel care nu ezita sa faca apel la ei de cate ori interesul tarii sale o cere, va beneficia de banii pe care altii (poate mai indreptatiti, dar incapabili sa-si sustina cauza), nu-i vor primi.

“Prajitura” europena este limitata; incepe sa devina clar si pentru noi, romanii, ca nu este loc pentru toata lumea la “portii” echitabile.

Marea diferenta apare intre cei care stiu sa-si pledeze cauza si cei care nu stiu. Sau nu vor. Sau nu vor sa stie ca nu stiu.