Copil in seara de Ajun
Articol de Vicentiu Andrei, 24 decembrie 2014, 09:30
Foc în sobă si miros de pin.
Privind infernul molatic prin usita de metal, mă joc, în fascinatia mea de copil, cu scânteile ce reusesc să evadeze din închisoarea lor de flăcări.
Cu mâinile împreunate, încerc să le prind, imaginându-mi că sunt niste spiridusi ai focului, plecati de acasă în căutare de aventură.
Indignarea mea creste cu fiecare sufletel care se stinge din viată, în secunda în care îmi atinge palmele.
Dintr-odată, lemnele, frânte de dogoarea dintre peretii de teracotă, trosnesc violent, iar eu mă sperii. Eram tare fricos. În acel moment de teamă, mă apuc de piciorul bunicului meu, care stătea pe fotoliu si spunea povesti, si mă smiorcăi putin la el.
El râde, cum face mereu, că doar e un om din cale afară de vesel, îsi mângâie mustătile si mă ridică pe un picior de-al lui.
Îmi amintesc ce mi-a zis: “nu-ti fie frică de foc, fie-ti frică de gheată. Aici e cald, afară e frig. Si crede-mă, că e mai bine aici.”
Si asa si era. Nu mi-as fi dorit să mă aflu atunci afară, era un ger îngrozitor. Îmi zâmbeste cald, mă mângâie pe crestetul capului si mă trimite la culcare, zicându-mi că Mosul nu aduce cadouri copiilor care nu se culcă după ce mănâncă sarmale.
Si într-adevăr mâncasem sarmale, si într-adevăr îmi era somn, asa că am pornit înspre odaia mea. Am trecut pe lângă bradul nostru zdrentăros, dar împodobit cu drag si mi-am însfăcat desertul: o bomboană cu martipan, cum se găsesc acum doar în muzee. Am înfulecat-o rapid, m-am băgat în pat si am adormit, că doar nu aveam telefon pe care să mă joc sub pătură.
Asa îmi amintesc prima mea noapte de Crăciun, de când am constiintă de sine. Erau vremuri mai simple, inocente, de care mi-e dor.
Eduard Popa
La poalele Mamei Vrâncioaia se tese dantelă de nea. Eu vin din Vrancea, din tara celor 7 munti unde copiii colindă cu mere si covrigi, cu itari si opinci, căciuli cât o colină si sumane călduroase, din care răsar doar urările sub ferestre.
Ziua bună, crestine! Vino în Vrancea să descoperi bunătatea sufletească de sub măstile traditionale. Vino să alungi cu ursarii duhurile rele si să pocnim din bici, să speriem pornirile celui necurat si, poate asa, Dumnezeu ne va trimite o binecuvântare si-un an în care roata plugului o să taie brazda adâncă si dreaptă, ca să răsară grâul frumosului si al adevărului.
Dincolo de fulgii care cad uniform, indiferenti, peste castele sau bordeie, peste dureri stiute sau nestiute, în apropierea Crăciunului, peste lume se astern omătul întelepciunii si linistea iertării de noi.
Crestine, astăzi acoperă ieslea sufletului tău cu bucurie ca scutec pentru Mântuitorul Lumii, ca ea să curete negura si mărăcinii ce si-au sfărâmat curajul si au uitat să te facă să zâmbesti.
Lasă-te călăuzit de steua luminii si acolo, împreună cu magii care au adus odoare, împreună cu păstorii rătăciti, călăuziti de stea, îngenunchează în fata iubirii.
Învată să ierti, învată să iubesti si învată să împarti iubirea. Speranta omenirii, curajul si adevărul s-au născut într-o noapte linistită si blândă, când până si gerul sufla flori calde celui care avea sa vie pe lume.
În noaptea aceasta, fă milostenie cu bunătătile sufletesti si cele de pe masa ta.
Andreea Boscan
Copilaria mea draga,
Iti amintesti tu,
De Craciunul de mult trait?
Iti aduci aminte
De bradul de Craciun daramat?
De manutele mele
De copil neindemanatic?
De globuletele sparte,
De zambetele mele vinovate?
Of, copilarie draga…
Of, Craciunule iubit,
Mi-e dor de voi,
Dragii mei prieteni!
In familia noastră, traditiile nu lipsesc. Familia tatălui meu este din Ardeal, cea a mamei este din Muntenia, iar noi suntem bucuresteni.
La început am încercat să combinăm traditiile însă, în final, ne-am făcut propriile obiceiuri.
În dimineata de Ajun, fratele meu se duce la colindat cu prietenii, iar eu, alături de mama, pregătesc dulciurile specifice acestei sărbători.
Seara ne adunăm toată familia si împodobim bradul.
La noi, cel mic pune steaua în vârful bradului. Dimineata Crăciunului ne prinde pe toti lângă brad, deschizând cadourile iar, mai tarziu, primim rudele la noi, ori mergem la ele. Depinde de an. Seara iesim cu prietenii.
În principiu, Ajunul Crăciunului si dimineata de Crăciun sunt dedicate familiei.
Andra Elena Radu
Mi-e dor de Craciunul din copilarie, cand stateam treaza pana tarziu, doar doar sa-l prind pe Mos Craciun sau cand ii lasam biscuiti cu aroma de vanile si lapte langa brad, in semn de multumire pentru darurile aduse.
Mi-e dor de dimineata din ziua Craciunului, cand alergam la brad sa-mi desfac darurile, cand bunica ma astepta la masa din hol, privind laptele cu orez pus de seara “la racit”, inundand casa cu mirosul de scortisoara.
Mi-e dor de Craciunul copilariei mele.
De cand ma stiu in perioada sarbatorilor de iarna sunt din ce in ce mai vesela, mai bine dispusa si mai fericita.
Am fost crescuta in spiritul asta, nu exista Ajun de Craciun fara mirosul de cozonaci, proaspat scosi din cuptor de bunica, fara decoratiunile asezate cu grija de mama pe masa de sarbatori sau fara colindele puse de tata, astfel incat sa rasune in toata casa.
Dimineata zilei de Craciun este, fara doar si poate, dimineata magica. Dimineata in care toate cutiile miraculoase de sub brad, frumos impachetate, devin simple ambalaje, masa de Craciun fiind vedeta zilei, atunci cand toata familia este la un loc, radem si ne simtim bine. Si urmatoarele zile sunt la fel de frumoase, vizitele facute de rude sau plimbarile cu prietenii prin oras devin remediul perfect pentru o zi de relaxare.
Elena Manuela Ionescu
Eu m-am nascut si am crescut intr-un oras din Muntenia.
Sarbatoarea de Craciun mi-am petrecut-o intotdeauna cu familia. Inca de dimineata, ma alaturam mamei si bunicii, in bucataria din care se raspandea aroma cozonacilor cu vanilie. Dupa ce tatal si bunicul pregateau bradul, il impodobeam impreuna. Cei mari savurau cate o cana de vin fiert cu mar si nelipsita scortisoara.
La pranz veneau rudele si prietenii sa ni se alature si ei la masa, iar seara asteptam colindatorii.
Craciunul e o sarbatoare a familiei, nu mi-l pot imagina altfel.
Craciunul vine cu frigul ce-ti ingheata urechile si cu povesti la gura sobei, cu miros de brad ce inunda toata casa si cu deliciul impodobirii lui, o bucurie pentru cei mici, dar si pentru cei mari.
Vinul fiert cu scortisoara si cozonacii cu vanilie ai bunicii ne ademenesc cu aromele lor.
Casa e impodobita cu ghirlande colorate, sosete tricotate, coronite si crengute de brad.
Din spatele usii se aud colindatorii cum se apropie si de la ferestre se vad strazile luminate de sute de beculete colorate.
Iasmina Bunea
Eu nu am avut norocul de a avea bunici sau rude la tara, asa ca mi-am petrecut sarbatorile acasa, in Bucuresti, in fiecare an.
Capitala are si ea traditiile ei, desi multe sunt imprumutate din diferite parti ale tarii.
Aici, cand se apropie Craciunul, sunt nerabdatoare sa aud colindatorii la usa, sa vad cetele de copii jucand ursul sau capra.
Fie ele traditii tinute de demult, fie obiceiuri noi, este foarte frumos ca pastram spiritul sarbatorii Craciunului.
Mirosul de cozonaci ce ma trezea in dimineata de Ajun, bradul ce isi purta mandru podoabele si colindele ce se auzeau din fata blocului sunt cateva dintre acele amintiri pe care nu le voi sterge niciodata din minte.
Monica Elena Nita
Craciunul este o sarbatoare mult asteptata de toti, mari si mici, in special de copii.
Este o sarbatoare in familie, o sarbatoare a bucuriei, a daruirii, a sperantei si a miracolelor.
Mirosul cozonacilor si al sarmalelor, al bunatatilor de pe masa, impodobirea bradului si daruirea cadourilor, ne aduc pe toti, mari si mici, in spiritul sarbatorilor.
Adevaratul spirit al Craciunului inseamna bucuria de a sta in familie, de a darui si de a sarbatori renasterea spirituala. Sa uitam de necazuri si sa ne bucuram alaturi de cei dragi!
Diana Ursache
Nu trebuie să ningă afară, ca să ne dăm seama în ce perioadă a anului suntem.
Mirosul de brad, de cozonaci si vin fiert inundă gospodăriile cu geamuri aburite.
Copiii se aud pe stradă, se plimbă din poartă-n poartă cântând colide si rostind urări de sărbători.
Se intorc acasă si asteapta. Cu rabdare. Cu emotie. Da, este vorba de Crăciun.
Alexandru Voicu
Va dorim tuturor, un Crăciun Fericit!
Acest articol este realizat in colaborare de catre BucurestiFM si Universitatea Hyperion sub coordonarea prof. Elena Petrescu.