Suleiman Magnificul si Hurrem – cuceritorii cetatilor sunt cuceriti de femei
Articol de Vicentiu Andrei, 19 februarie 2015, 09:52
Numit de crestini Magnificul si de musulmani Legislatorul, Sultanul Suleiman a domnit asupra Imperiului Otoman intre 1520-1566.
A fost fiul sultanului Selim cel Furios si al Sultanei Hafsa.
Sunt cunoscute campaniile lui militare care nu au ocolit nici Tarile Romane, dar si reformele legislative pe care le-a initiat in Imperiul Otoman.
Este mai putin cunoscut faptul ca el a fost si un ocrotitor al artelor si stiintelor, ca a intretinut numeroase comunitati artistice Hiref Ehl-i, in traducere libera „comunitatea de talente”, aflata sub directa administrare a Palatului Imperial.
A atras la curtea sa artisti si savanti din tot orientul dar si din teritoriile cucerite in Europa si a sprijinit si sponsorizat infiintarea unor institutii de invatamant in tot Imperiul.
Suleiman insusi excela in arta orfevrariei si era un poet talentat, dovada fiind poemele ramase de la el, mai ales cele de dragoste.
Acestea din urma au fost inspirate de iubita sa sotie, sultana Hurrem, una dintre cele mai puternice femei din istorie.
Hurrem nu se nascuse intr-un palat, ci in casa unui preot rutean, ortodox din satul Rohatin azi oras, iar numele ei fusese Alexandra Lisowskaia.
Ea a fost capturata de tatari in timpul unui raid al acestora in anul 1518 si dusa intai in Crimeea iar apoi la Istambul, unde ajunge in haremul sultanului.
Acolo atrage atentia eunucului principal dar si mamei sultanului nu doar prin chipul ei neobisnuit pentru acele meleaguri – era roscata cu o piele foarte alba si ochi mari – asa cum vedem din portretul de epoca pictat de celebrul pictor venetian Titzian; ea va atrage atentia si prin firea ei vesela.
Ca orice fata intrata in harem, va fi supusa unei educatii riguroase: va invata sa coase, sa brodeze, sa danseze, sa cante la mai multe instrumenete, sa citeasca si sa scrie, sa povesteasca si chiar sa manuiasca marionete.
De asemenea va invata bunele maniere ale haremului de altfel foarte stricte, ca si ierahia stabilita acolo.
Asemenea altor fete va fi si ea trimisa in iatacul imperial.
Cele mai mute rareori mai erau chemate a doua oara de sultan, chiar daca toate erau foarte frumoase.
Hurem insa, il va cuceri pe sultan cu firea ei placuta dar si cu talentul de a spune povesti.
Multi istorici vorbesc doar de setea ei de putere si bogatie si mai putin despre dragostea pe care i- a purtat-o lui Soleiman.
Dovada sta corespondenta lor de dragoste, care s-a pastrat. De asemenea, sultanul ii va scrie si ii va trimite poeme de dragoste chiar de pe campurile de lupta unde il purtau expeditiile militare, poeme in care el o numeste „Iubita mea, luna mea stralucitoare” iar aceste poeme sunt semnate cu pseudonimul „Muhibi” adica „om indragostit” , unele dintre ele amintind pe alocuri de cele ale poetului renascentist Petrarca.
Insa nu era de ajuns ca o femeie sa fie iubita de sultan si protejata de mama acestuia pentru a avea o viata linistita in harem.
Acolo existau gelozii si rivalitati pe viata si pe moarte.
Astfel Hurrem va starni gelozia lui Mahidevran, o alta favorita a sultanului si mama fiului sau printul Mustafa.
Aceasta nu va pregeta sa o si bata pe Hurrem insa cu aceasta fapta va atrage mania sultanului care se va indeparta de ea.
Hurrem ii va naste lui Suleiman sase copii: 5 baieti si o fata, dar numai patru dintre fiii ei vor ajunge la maturitate, unul murind la doi ani.
Iubirea si increderea lui Suleiman in favorita sa sunt atat de mari, incat nu pregeta sa discute cu ea chiar si chestiuni de stat.
Hurrem va cere educatie musulmana si va trece la islam.
Din acest moment nu mai putea fi sclava, asa ca sultanul o va elibera si se va casatori cu ea uimind lumea musulmana deoarece nici un sultan nu mai facuse un asemenea gest.
Desigur, Hurrem, confruntata cu intrigile din harem, nu putea ramane impasibila si a raspuns de multe ori cu aceiasi moneda.
Insa nici la curtile europene atmosfera nu era lipsita de intrigi.
Hurrem s-a dovedit insa o femeie de o mare generozitate, construind asezaminte de ajutorare a saracilor si angajand doctori platiti de palat pentru a se ingriji de acesti sarmani, care nu aveau bani sa plateasca un medic.
A construit in Istambul chiar un spital pentru femeile sarace, dar si scoli si bai publice.
Sultanul Suleiman a iubit-o atat de mult incat a incalcat un obicei vechi al curtii: atunci cand printii cresteau, erau trimisi sa guverneze o provincie pentru a invata arta bunei guvernari iar cele care ii insoteau erau mamele lor.
Chiar daca fiii lui Hurrem au plecat spre provinciile unde fusesera trimisi dupa traditie, pe ea sultanul a oprit-o la palat.
Hurrem moare la putin peste 50 de ani, cu opt ani inaintea sotului sau.
Se spune ca desi avea multe femei frumoase in harem, sultanul Suleiman nu a mai iubit-o pe nici una la fel de mult, iar luxul a fost interzis in palat.
Mormintele lor se afla aproape unul de celalat si astazi; doar pasarile mai brazdeaza cerul deasupra celor doi indragostiti, care s-au nascut in tari indepartate una de cealalta, dar pentru intalnirea lor a lucrat si istoria si destinul!
Cristina Toma