BucurestiFM iti spune povestea lui Ioan Petru Culianu, elevul lui Eliade în materie de gnosticism și magie renascentistă
Articol de Vicentiu Andrei, 19 septembrie 2015, 08:06
Considerat un expert în gnosticism și magie renascentistă, un prieten și discipol al lui Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu (1950-1991), născut în Iași, a lăsat moștenire posterității lucrări precum Eros și magie în Renaștere, Călătorii în lumea de dincolo, Dicționar al religiilor (în colaborare cu Mircea Eliade), Hesperus, Arborele cunoașterii: mitologia gnostică de la creștinismul timpuriu până la nihilismul modern, Gnozele dualiste ale Occidentului, Pergamentul diafan, Ultimele povestiri, Cult, magie, erezii…
Absolventul secției de italiană a Facultății de Litere-Universitatea din București beneficiase de o bursă de studii la Perugia (1972), profitând de ocazie pentru a solicita azil politic.
A studiat istoria religiilor la Universita Cattolica del Sacro Cuore din Milano, apoi a emigrat în Olanda, la Groningen, ca asistent de limbă română și, din 1986, conferențiar la catedra de limbi romanice.
Din același an, cu sprijinul lui Mircea Eliade, ține cursuri în calitate de profesor-invitat la Universitatea din Chicago. În 1987, își dă doctoratul de stat la Sorbona…
Nici astăzi nu știm cine l-a împușcat pe Ioan Petru Culianu.
Parafrazându-l pe Nicolae Iorga, a fost ucis un brad tânăr.
Da, spiritul democratic, sprijinitor statornic al pluralismului și adversar al totalitarismului, eruditul de geniu, urmaș al uneia dintre marile familii intelectuale ale românilor, cosmopolit în sensul cel mai nobil, cărturar din stirpea lui Hașdeu, Pârvan, Mircea Eliade, a fost asasinat pe 21 mai 1991, în campusul Universității din Chicago; examinatorul medical sugera că ucigaşul criticului incisiv al regimului comunist, al evenimentelor din decembrie 1989 (pe care le-a nominalizat ca reprezentând opera KGB) era un profesionist…
„Mi-am închis ochii şi am trecut în nefiinţă. Niciun gând, niciun sunet, nicio percepţie, niciun fel de senzaţie. Nu exista nici spaţiu, nici timp.” – scria Ioan Petru Culianu în „Jocul de smarald” (1987), cu patru ani înainte de a fi asasinat…
